Sunt într-o relație cu iubitul meu, Andrei, de doi ani. El mi-a cerut să fiu soția lui, și am acceptat fără ezitare. Totuși, m-a uimit faptul că nu se grăbea să facem pasul de a locui împreună.
Andrei locuia într-un apartament cu trei camere, împreună cu părinții săi, în Chișinău, iar eu stăteam într-un cămin de studenți. Eu consider că e important să conviețuim înainte de nuntă, ca să ne cunoaștem mai bine și să ne obișnuim unul cu altul. I-am spus asta lui Andrei, dar el s-a făcut că nu pricepe rostul acestui lucru. Apoi, parcă toate s-au aranjat părinții lui au plecat pentru două săptămâni la o rudă din Iași, și am avut ocazia să stăm împreună în apartament.
Am vrut să fiu o gospodină desăvârșită. Am făcut mâncare, am curățat, am pus totul la punct și ordine. În fiecare zi, îi pregăteam lui Andrei bucate gustoase moldovenești și încercam să-i câștig inima.
Totul ar fi mers ca pe roate, dacă nu era acel dar. L-am întrebat dacă mă poate ajuta să dea cu mopul, iar el mi-a spus că nu e treaba unui bărbat, că în familia lor bărbatul are grijă să aducă bani acasă, nu să facă treburi de femeie. M-am abținut, gândindu-mă că o dată ce vom locui împreună permanent, va înțelege și va schimba această mentalitate.
Până când s-au întors părinții lui, apartamentul era curat lună. Mi-am dorit să las o impresie bună. Am copt cozonac, am gătit o cină și m-am întors la cămin.
A doua zi, Andrei mi-a spus că mama lui, Doamna Viorica, nu era mulțumită de mine. Că nu eram o gazdă bună. Am rămas uimită. Prima dată când fusesem acolo, apartamentul era într-o situație mult mai neîngrijită. De ce m-a vorbit de rău? Nici măcar nu a apreciat mâncarea mea, ba chiar i s-a părut nepotrivită. M-am simțit rănită şi jignită.
Simt că mama lui Andrei nu vrea să îl lase să plece din casa lor și că nu mă acceptă. Poate are alte planuri pentru fiul ei… Mă gândesc așa pentru că de când s-au întors părinții, Andrei s-a răcit față de mine, nu ne mai vedem aproape deloc. Cred că nunta noastră nu va mai avea loc.
Am realizat că uneori, oricât de mult te străduiești, nu poți schimba firea oamenilor și nici nu ar trebui să te pierzi pe tine încercând să fii pe placul tuturor. Cel mai important este să te respecți pe tine și să nu uiți că fericirea adevărată vine din suflet și din sinceritate.
