Întâlnirea neașteptată la malul apei
Ana și familia ei — soțul și fiica — au luat o decizie radicală: să părăsească agitația orașului și să se mute la țară. Au cumpărat o casă, și-au făcut gospodărie, au plantat o grădină. A început o viață cu totul nouă. Seara, Ana se plimba cu caprele pe lângă râu, admira apusul și se bucura de liniște.
— Mamă, se întunecă deja, unde te duci iar cu caprele? a strigat fiica ei, Larisa, mirată.
— Mergem la râu, iarba e mai bună acolo, a răspuns Ana. — Mă întorc într-o oră, nu vă faceți griji.
Dar nici peste o oră, nici peste două, Ana nu s-a întors. Larisa s-a neliniștit și l-a convins pe tatăl ei să meargă s-o caute. Au găsit-o după ceva vreme, stând pe o bancă lângă casă, palidă și tremurând, râzând și plângând în același timp.
— Mamă, ce s-a întâmplat? a întrebat Larisa.
— Am văzut… a șoptit Ana. Nu o fantomă… ceva și mai rău.
Cu doar o oră în urmă, mergea pe poteca obișnuită spre râu. Caprele pășteau, ea s-a așezat să se odihnească și a adormit. Când s-a trezit, era amurg. S-a ridicat în grabă să adune caprele, care, firește, se cățărau prin tufișuri. Ana le-a urmărit. Deodată, a observat că în urma ultimei capre, ceva se mișca în iarbă. Ceva lung și negru…
La început, s-a gândit că e o dihoră. Inima i-a sărit în piept — dacă e turbată? Fiara nu se dădea în lături. Capra Marta a început să bege, Ana s-a pregătit să o apere, a înaintat cu bâta ridicată… și în clipa aceea, “fiara” a sărit, parcă pregătindu-se să se năpustească.
Dar când totul s-a terminat și ea a îndrăznit să se apropie, a descoperit că era… o pereche uriașă de chiloți bărbătești, agățați de capră cu o undiță de pescuit. Probabil cineva îi lăsase să se usuce pe tufișuri, iar capra îi luase cu ea.
Ana s-a prăbușit în iarbă și a izbucnit în râs. Toată tensiunea, frica, adrenalina — totul a ieșit într-un hohot de râs. În clipa aceea, au sosit soțul și fiica ei. Și acasă i-au interzis categoric să mai ducă caprele la malul râului — cine știe ce altceva ar putea “prinzi” pe acolo…
