Bogdan zăcea liniștit pe canapea, cu ochii lipiți de o nouă episodă dintr-un serial, când tatăl său intră în cameră. Vocea lui nu avea niciun semn de ezitare:
— Fiule, trebuie să vorbim.
— Spune, spune, răspunse Bogdan, fără să-și ia ochii de pe ecran.
— M-a abordat soția ta. Spune că te porți ciudat în ultima vreme. Ai probleme?
— Totul e în ordine, se răsti Bogdan.
— În ordine? Andrei Mihailovici luă tăcut tableta de pe masă, deschise o poză și întoarse ecranul spre fiul său. Bogdan se uită și îngheță.
Cândva, Andrei și Lenuța erau simbolul iubirii — începuseră o afacere împreună, mergeau prin viață mână-n mână, dar abia la treizeci și opt de ani au avut copilul mult așteptat: Bogdan. L-au răsfățat, l-au iubit nebunește, fără prea multe reguli. Și cum altfel, Bogdan a crescut răsfățat, egoist și leneș.
După ce a terminat facultatea cu greu — mulțumită banilor părintești — Bogdan a anunțat că e obosit. Nu voia să lucreze, motivând că „banii oricum nu lipsesc”.
Andrei insista pe independență, dar Lenuța îl apăra mereu pe fiul lor:
— Lasă-l să se odihnească. Mai are timp să se chinuie în viața asta.
Bărbatul a dat din mână, știind deja: băiatul nu e făcut pentru treabă.
Bogdan trăia pe pierdute. Petreceri, călătorii peste hotare, fete schimbate ca pe șosete. A zdrobit mașina scumpă primită cadou — el a scăpat, dar mama lui a ajuns la spital din șoc și a murit un an mai târziu. Cu moartea ei, orice urmă de disciplină din viața lui Bogdan a dispărut. A golit contul mamei și nici măcar nu s-a mai obosit să ascundă asta.
Apoi a adus acasă o nouă pasiune — Viviana. Tânără, strălucitoare, obraznică. Tatăl și-a dat seama imediat că se prevestește o nenorocire. A încercat să-l înțeleagă pe fiul său:
— Mărioara e femeia potrivită pentru tine. Deșteaptă, liniștită, gospodină. Te iubește din copilărie.
— Mărioara e plictisitoare, a replicat Bogdan. Viviana e petrecere.
Dar petrecerea s-a transformat repede în dezastru. Casa a fost dată peste cap după o nuntă pe cinste, menajera în lacrimi, tatăl furios.
— Ori te potolești, ori plecați.
Bogdan a răspuns cu tupeu:
— Nu am voie să am oaspeți în propria casă?
— Casa asta e a mea, a răspuns Andrei calm. Tu ai doar un apartament. Du-te acolo — și petrece cât vrei.
Fiul a plecat, dar a continuat să golească contul mamei. Viviana, se pare, nu era lângă el din dragoste. După doi ani, au rămas fără bani și chiar au vândut apartamentul ca să-și acopere datoriile. Apoi Viviana a dispărut cu alt bărbat, lăsându-l pe Bogdan cu un bebeluș în brațe.
Și astfel Bogdan s-a întors — cu Andrei de șase luni în brațe, palid, umilit, zdrobit.
— N-am altă parte unde să mă duc, a șoptit el.
Tatăl l-a primit. Dar a pus trei condiții: să-și revină, să-și găsească de lucru și să se însoare… cu Mărioara.
Și Mărioara a acceptat. În toți acești ani, ea a rămas credincioasă sentimentelor. L-a iubit pe copil ca pe al ei, iar testul ADN a confirmat: Andrei e nepotul lui Andrei Mihailovici.
Trei ani de pace au urmat în casă. Bogdan părea schimbat. Lucra, nu mai ieșa noaptea, se dedica familiei. Dar apoi a început să se comporte ciudat. Dispărea seara, avea schimbări de stare. Într-o zi, tatăl a decis să afle adevărul — a angajat o agenție de securitate. Și a primit poze: Bogdan se întâlnea cu Viviana.
— De ce ai văzut-o? l-a întrebat Andrei, aruncând tableta în fața fiului său.
— E mama copilului meu, a răspuns Bogdan.
— E sursa tuturor necazurilor tale. Nu te apropia de ea. Și să uite drumul către casa noastră. Mă voi asigura să-i fie retrase toate drepturile.
O săptămână mai târziu, Bogdan a dispărut. Ultima dată a fost văzut urcând într-o mașină cu Viviana.
Andrei Mihailovici nu a rezistat trădării. Mărioara și Andrei au fost alături de el în ultimele zile. Iar Bogdan… S-a arătat doar peste patru luni — bronzat, îngrijit, cu Viviana de braț.
— Bună, a zis el zâmbind Mărioarei. Tu tot la fel arăți. Am venit pentru moștenire.
— N-aveați de ce. Totul e deja rezolvat, a răspuns Mărioara. Andrei, te rog, du-te sus la tine. Trebuie să vorbesc cu tatăl tău.
Băiatul a plecat ascultător. Iar Mărioara, calmă, a continuat:
— Toate bunurile sunt ale mele și ale lui Andrei. Legal, eu sunt mama lui.
— Ce?! au exclamat Bogdan și Viviana.
— Totul e legal. Drepturile voastre sunt anulate. Nu primiți nimic.
— Dar noi suntem părinții! s-a revoltat Viviana.
— Nu. Părinții sunt cei care sunt alături, a spus în șoaptă Andrei de pe scară. Mărioara e mama mea. Iar voi… sunteți străini.
Paza i-a condus în tăcere pe vizitatorii nepoftiți. Bogdan a înțeles — pierduse. Ca întotdeauna.
