După vreo zece minute de gânduri, m-am întors la tânăra care încă stătea supărată pe banca din parcul central din Chișinău. Curiozitatea și, probabil, omenia m-au făcut să vreau să aflu mai multe despre ce o apasă. Am întrebat-o cu blândețe ce i s-a întâmplat și de ce e singură în mijlocul nopții. Fata, Irinuca pe nume, mi-a povestit drama ei: o ceartă mare cu părinții după ce a rămas însărcinată fără să fie măritată, urmată de ușa trântită în urma ei și niciun ajutor de nicăieri. Nu avea nici un leu la ea, nu avea unde să se ducă, rătăcea pe străzi cu sufletul greu, având impresia că lumea nu mai are niciun colț pentru ea.
Pe măsură ce ascultam povestea Irinucăi, nu puteam să nu simt compasiune și durere pentru situația în care a ajuns. M-am gândit că pot, măcar puțin, să îi schimb traiectoria. Am scos din portofel cartea mea de vizită și i-am spus să mă sune a doua zi. Nu-i promiteam marea cu sarea, dar măcar o șansă la un început nou meritam să-i dau.
Zis și făcut. La ora stabilită, Irinuca a venit la biroul meu din Centru. I-am văzut în ochi dorința de a munci și de a își face un rost. M-am gândit că poate ar putea să înceapă cu lucruri simple să răspundă la telefon, să pregătească actele, să ajute cu ce este nevoie prin birou. Deși la început era timidă și plină de nesiguranțe, încetul cu încetul s-a dovedit silitoare, punctuală și dedicată.
Timpul a trecut, iar Irinuca a crescut frumos la firma noastră a preluat responsabilități tot mai mari, și-a câștigat aprecierea tuturor. După vreo doi ani, am promovat-o în funcția de director adjunct lucru pe care puțini îl credeau posibil la început. Actul meu de omenie i-a schimbat la 180 de grade soarta. Cu salariul lunar de 10.000 de lei moldovenești, bătrânii ei au revenit la sentimente mai bune, iar ea și-a construit o familie mică și împăcată, în care și-a găsit liniștea și rostul.
Acum, dacă stau și mă gândesc, poate că gestul meu a fost mic, dar pentru Irinuca a însemnat totul. Mi-am dat seama cât de mult poate însemna un strop de bunătate și cât de important este să nu judecăm pe nimeni înainte de a-i afla povestea. O mână întinsă la momentul potrivit poate schimba vieți. Trăind printre oameni, rămân mereu cu credința că bunătatea și omenia nu se pierd niciodată ba din contra, cresc cu fiecare suflet salvat.
