Părinţii Adelei ne-au făcut un cadou de nuntă cu adevărat generos un apartament! Ne-au înmânat oficial cheile şi ne-au spus că suntem stăpânii casei, însă, fiind un bloc nou, l-au cumpărat la roşu. Soacra mea a spus atunci că, dacă ei ne-au dat apartamentul, ar fi corect ca ai mei să ne ajute cu renovarea. Părinţii mei îmi dăduseră deja o sumă considerabilă de bani mai demult, dar s-au oferit şi să pună umărul la treabă.
După nuntă, am hotărât să începem imediat renovarea. Tata, care e meseriaş în construcţii, a cumpărat materialele şi m-a luat ca ajutor, iar uneori venea şi Adela să ne dea o mână de ajutor.
Din când în când, venea şi socrul meu la lucru. Ne-am decis să nu luăm apartament cu chirie până nu terminăm renovarea, ca să economisim bani, aşa că am stat o perioadă la părinţii soţiei.
Într-o zi, căutând nişte acte prin sertare, privirea mi-a căzut pe documentele apartamentului. Ceva mi-a atras atenţia şi m-a supărat teribil: pe acte, proprietară era soacra mea!
Seara aceea trebuia să merg cu tata să cumpărăm materiale pentru baie, dar l-am rugat să amânăm pe a doua zi. I-am povestit ce-am găsit, fiindcă voiam să discut cu toţii acasă.
De ce mama e proprietara apartamentului nostru? De ce nu Adela? am întrebat direct, după ce am ajuns toţi acasă.
Eh, măi băiete, eşti ca un copil! Ca să n-o supărăm pe Adeluca noastră, a răspuns soacra.
Asta ce înseamnă?
Păi, dacă divorţezi de ea, să nu poţi pretinde jumătate din apartament!
Deci al vostru, nu al nostru? E corect să investim eu şi tata atâta muncă şi bani în renovare, când costurile ajung cât jumătate de apartament? Şi de ce vă gândiţi deja la divorţ, când abia ne-am căsătorit?
Mamă, ţi-am spus să treci apartamentul pe numele meu, a murmur Adela.
Deci ştiai de şmecheria asta?
Nu, nu înţelegi Ştiam, dar i-am zis mamei că trebuie să-l treacă pe numele meu!
Vai, Adelă, aşa să înceapă viaţa noastră de cuplu? Cu minciuni?
Au trecut câteva zile de când m-am întors la părinţii mei și încă nu ştiu ce să fac. Adela încearcă să mă lămurească, dar simt că trebuie să analizez bine totul. Nu mă aşteptam la aşa lipsă de încredere din partea familiei ei, cu toate că poate aşa procedează toţi părinţii când vine vorba de copiii lor
Ce ar trebui să fac într-o astfel de situaţie? Poate că viaţa de familie trebuie clădită pe sinceritate şi încredere, nu pe secrete şi temeri. Numai construind pe adevăr putem avea un viitor cu adevărat fericit.
Press «Like» and get the best posts on Facebook ↓
