Intră, mamă, te așteptam, spune fiul meu, Radu, iar nora, Elvira, îmi ia haina și îmi întinde papucii. Zâmbetul ei, însă, deodată s-a transformat într-o ușoară îngrijorare pe chip.
Am pășit în camera de zi, unde erau și ceilalți invitați, iar Elvira i-a făcut semn lui Radu să se uite la podea. Amândoi au observat același lucru: urme ude pe parchet. Ne-am privit unul pe altul, dar am decis, pentru moment, să nu spunem nimic despre asta.
Radu și Elvira aveau o veste minunată de curând li s-au născut gemeni, iar acum, pentru că băiețeii au mai crescut, au hotărât să invite cei mai apropiați oameni, să sărbătorească împreună.
Eu, Maria, acum pensionară de câțiva ani, am venit la nepoți cu niște hăinuțe drăguțe tricotate chiar de mine, fiindcă bani să cumpăr ceva din magazin nu aveam. De aceea, nici nu voiam să vin în vizită, le ziceam că vin altădată, dar copiii au ținut morțiș să fiu cu ei în ziua asta deosebită.
Băiețeii au primit numele Mihai și Ion, iar eu am fost nespus de bucuroasă: soțul meu s-a numit Ion, iar tatăl meu fusese Mihai, așa că băiatul a păstrat tradiția numelor în familie, lucru ce mi-a umplut sufletul de fericire.
Ce băieței frumoși, Mihai seamănă cu tine, Elviro, iar Ion cu Radu al nostru… Nu, nici nu mai știu care și cum, parcă-s trași la indigo! mă roteam încântată în jurul pătuțului, încercând să-i deosebesc, de parcă amândoi ar fi fost copia perfectă unul după celălalt.
Radu și Elvira nu-și puteau stăpâni râsul, privind la bucuria și, totodată, la emoția mea.
Când invitații au început să plece, m-am pregătit și eu să merg, dar Elvira l-a privit pe Radu, iar acesta mi-a spus:
Mamă, stai la noi peste noapte. E târziu, poate că nu mai sunt autobuze, și uite, ne mai ajuți cu copiii: trebuie să-i spălăm și să-i culcăm diseară.
Bine, dragule, cum spui tu, am răspuns eu.
Am ajutat-o pe noră la strâns masa, am spălat vasele, am pus totul în ordine, iar apoi am mers toți să facem băiță băiețeilor. Ce bucurie aveam în ochi! Elvira mi-a pus în brațe unul dintre copii, dar mi-era frică mic, firav, parcă îmi aluneca.
Mamă, doar l-ai crescut și pe Radu, niciodată n-ai scăpat copilul din brațe, glumea noră-mea.
Eh, când era asta, am și uitat cum să ții un prunc mic în brațe… m-am văicărit eu.
Elvira mi l-a pus pe Mihăiță în brațe; s-a cuibărit și a adormit imediat, de parcă simțea că e la adăpost. Elvira îl legăna pe Ion ca să adoarmă.
Mi-au pregătit o cameră numai pentru mine, să mă odihnesc, dar somnul nu-mi venea deloc. Ascultam atent dacă nu plânge Mihai sau Ion. Mi-am găsit liniștea abia spre dimineață, de la cât de atentă am fost toată noaptea.
Când m-am trezit, Elvira deja pregătise micul dejun, iar copiii încă dormeau.
Unde-i Radu? am întrebat surprinsă văzând că suntem doar noi două în bucătărie.
Mamă, haideți să luați micul dejun, vine imediat și Radu, m-a liniștit noră-mea.
După câteva minute a intrat și Radu pe ușă cu o cutie mare în mâini.
Mamă, asta-i pentru tine. Deschide, mi-a spus el cu un zâmbet larg.
Am desfăcut cutia și am găsit o pereche de cizme noi. De emoție, n-am putut rosti niciun cuvânt.
Dragii mei, sunt prea scumpe, nu pot primi așa ceva de la voi… am spus cu ochii în lacrimi.
Nu-s mai scumpe decât tine, mamă. Încălță-le, să le porți sănătoasă, m-a îndemnat blând fiul meu.
Mi-am tras cizmele pe picioare și mă minunam în gând: de unde știau ei că aveam atâta nevoie de unele noi? Ale vechi se dezlipiseră, nu mai aveau deloc farmec și nici n-aveam bani pentru altele.
Dintr-o dată s-au auzit plânsetele unuia dintre băieți, așa că, încălțată cu noile cizme, am dat fuga spre copii.
Ai fost fantastică, mulțumesc, i-a șoptit Radu soției. Dacă nu erai tu, nici nu-mi dădeam seama.
Ce era de gândit? Ieri ai ei picioarele îi erau ude, am văzut urmele pe parchet, m-am uitat la cizmele ei vechi și am priceput totul. Pentru noi trei mii de lei par mulți, dar îi vom face înapoi. Pentru mama ta, suma aia e imposibilă. Să le poarte sănătoasă, l-a îmbrățișat cu drag Elvira.
Eu, Maria, am simțit o căldură deosebită poate de la noile cizme, sau poate de la gândul că, pentru ai mei copii, încă însemn ceva, încă sunt prețuită și iubită…
