Ion a intrat în casă, a trecut pe la bucătărie și a văzut cina pusă frumos pe masă. Ciudat, dar unde-i Lenuța? s-a mirat el. Din obișnuință, a mers în dormitor: soția lui stătea pe podea și își punea lucruri în geantă.
Pleci undeva? a întrebat Ion.
Am primit trimitere la Chișinău, la consult. Sunt niște suspiciuni grave, a spus Lenuța dintr-o dată.
Cum adică grave? s-a îngrijorat Ion. Tu ai ce-a avut și mama ta?
S-a uitat la soția lui, nevenindu-i să creadă că așa ceva i s-ar putea întâmpla chiar lor.
Zilele acestea Ion nu-și mai găsea locul. Îi era tare greu fără soția lui, Lenuța, care era la investigații în capitală. Ion a rămas singur în satul lor din Călărași, așteptând cu sufletul la gură un telefon cu vești de la Lenuța.
Lenuța niciodată nu se plângea de ceva. Ion presupunea că nu are probleme, de parcă totul era firesc. Trăiau împreună de treizeci de ani și au crescut doi copii. Toată casa era ținută de Lenuța: mâncarea, curățenia și restul treburilor. Ion considera că așa trebuie să fie: bărbatul nu-i să umble cu spălatul vaselor sau să stea la cratiță.
Pe deasupra, Lenuța nu era casnică, ci lucra contabilă la aceeași fabrică la care era și el. După serviciu, Ion obișnuia să se plângă de oboseală, apoi se prăbușea pe canapea și pornea televizorul.
Lenuța mergea direct în bucătărie, pregătea cina și prânzul pentru a doua zi, spăla vasele, ordona casa, călca rufele Muncile gospodăriei nu se mai terminau.
La ei acasă era mereu curăt și plăcut. Niciodată nu lipsea mâncarea caldă și gustoasă. Ion nu suporta să mănânce două zile la rând același fel de mâncare, deci Lenuța petrecea mult timp în bucătărie. Nu s-a plâns niciodată și nici nu i-a cerut lui Ion să o ajute. Ion nici nu se gândea să îi propună ajutorul nu-i treaba bărbatului, se gândea el.
Când Lenuța a cerut zi liberă la serviciu pentru control, Ion a privit-o mirat:
Ce s-a întâmplat? Ești bolnavă?
Sper că nu, i-a răspuns blând Lenuța. În ultima vreme nu mă simt bine.
Poate să iei niște vitamine, e primăvară a încercat să glumească Ion.
Poate, a ridicat din umeri ea.
Seara, când s-a întors Ion de la lucru, Lenuța i-a spus că trebuie să plece la oraș la consult.
Cum așa? de ce? s-a mirat el.
Sunt suspiciuni legate de sănătatea mea. Mi-au dat trimitere la Chișinău.
Adică suspectează ceva grav? Ce-a avut și mama ta?
Sunt doar presupuneri, să nu te sperii, a încercat să-l liniștească Lenuța, deși și ea era îngrijorată și plânsese deja cât Ion fusese plecat. Am cumpărat bilet la autocar, mâine la opt plec. Mănâncă tu singur diseară, bine? Sunt pe plită chifteluțe cu orez, pe masă e salată. Îmi pregătesc lucrurile și vreau să mă culc mai devreme.
Tu ai mâncat deja?
Nu-mi e poftă, a zis încet Lenuța, împachetând hăinuțele.
Ion nu-și putea imagina că soția lui Lenuța ar putea să aibă probleme serioase. Ea mereu fusese atât de energică Și iată acum?
Cred că mi-am pus cam tot ce-mi trebuie, a oftat Lenuța.
Să nu uiți încărcătorul de la telefon, i-a amintit el.
Da, bravo că mi-ai spus. Mulțumesc, Ionele. Dar tu, nu te apuci de cină?
Nu prea am poftă
Ți-am stricat eu cheful?
Mda a dat din cap Ion.
S-a uitat la geanta în care Lenuța își punea lucrurile și și-a amintit cum, acum patru ani, urmau să meargă la mare. Tot atunci cumpărase ea geanta asta, atât de veselă era pentru vacanța planificată! Din păcate, nu au mai ajuns la mare la serviciu, lui Ion i s-a cerut să înlocuiască un coleg bolnav, iar directorul i-a promis o primă bună. Ion a acceptat, gândindu-se că e mai practic să investească banii într-o renovare a dormitorului, de care tot aveau nevoie.
Atunci i s-a părut că Lenuța îl susține, chiar părea bucuroasă. Doar că, în acea noapte, a auzit-o plângând în surdină. Când a întrebat-o, Lenuța i-a spus că a avut un vis urât. Abia acum, Ion a înțeles că ea plângea pentru visul nerealizat, că nu a mers la mare de-atâta timp.
Nici anul următor nu au mai încercat, apoi Lenuța a încetat să mai vorbească despre vacanțe. Ion era, de fapt, mulțumit lui nici nu-i plăcea să plece ce nevoie ai de mare, când ai grădină, unde poți face grătar și chema prietenii? Și este și râu aproape, bun de scăldat. Ce sens are să cheltui lei, când acasă e bine?
Acum însă, Lenuța își făcea geanta nu pentru vacanță, ci pentru drum la spital… Dacă ar fi De la aceste gânduri, Ion s-a simțit neliniștit.
În seara aceea nici n-a mai cinat, iar la noapte s-a zvârcolit mult, ascultând-o pe Lenuța oftând încet lângă el. Ar fi vrut s-o îmbrățișeze și s-o liniștească, dar nu a avut curajul.
Dimineața a condus-o la autogară. S-au îmbrățișat înainte să urce și Ion simțea că nu vrea s-o lase să plece. A privit autocarul plecând și ochii i s-au umplut de lacrimi.
Lenuța să fii bine, te rog, a șoptit abia auzit.
L-a cuprins un gol mare, dar s-a forțat să meargă la serviciu. Munca l-a mai ținut ocupat, însă când s-a întors acasă, totul părea pustiu Ion și-a încălzit niște mâncare de ieri, a încercat să mănânce puțin.
Să se calmeze și să se distreze era aproape imposibil. A pornit televizorul, dar nu l-a ținut deschis mult, pentru că nimic nu-i capta atenția.
Apoi a scos din dulap albumul cu fotografii.
Acolo sunt pozele de la nunta lor Ce frumoasă era Lenuța lui, ce firavă și dulce! Și acum era frumoasă, dar atunci Parcă trăia din nou momentele de început. S-au cunoscut la ziua unui prieten, când fiecare era cu altcineva. A știut din prima clipă că pentru ea i s-a schimbat viața. N-ar fi crezut vreodată că există dragoste la prima vedere, dar cu Lenuța a fost diferit.
În seara aceea, iubita lui de atunci, Maria, a observat privirea lui și i-a făcut scandal. Ion a acceptat despărțirea fără regrete de fapt, niciodată nu o iubise. Maria în scurt timp s-a căsătorit cu altcineva.
După Lenuța, Ion a trebuit să alerge ceva timp Chiar dacă rupsese orice legătură cu băiatul cu care venise la petrecere, Lenuța nu s-a aruncat imediat în brațele lui Ion. Dar cu persistența, a reușit să o cucerească.
Ion răsfoia fotografiile și retrăia fiecare moment fericit trăit împreună cu Lenuța. Își dădea seama că a fost un om norocos și că nu a apreciat la timp ceea ce avusese. Oare când îi spusese ultima dată Lenuței că o iubește? Oare când i-a mulțumit pentru masa gustoasă? Poate niciodată. Totul părea de la sine înțeles o soție trebuie să aibă grijă de bărbat, așa-i firesc
Abia acum și-a dat seama că întreaga gospodărie, grijile zilnice, erau pe umerii ei El o crezuse invincibilă, căci nu se plângea. Când el era bolnav, ea îl răsfăța cu ciorbă de pui și compot, îl asculta și-l mângâia Dar când ea nu se simțea bine, tăcea și mergea la muncă.
Doar gândul că ar putea să o piardă îl îngrozea. Zilele cât Lenuța a stat la spital, Ion era ca pe ace. Vorbeau zilnic la telefon, dar nu știa nimic sigur și nu-și găsea liniștea.
Ion se învinovățea că n-a fost un soț atent, că prea des s-a gândit doar la binele lui Dacă ar putea da timpul înapoi
Într-o seară, Lenuța l-a sunat:
Ion, am vești bune! Nu s-a confirmat diagnosticul. Am probleme, dar nu sunt grave.
Chiar? a exclamat Ion cu o bucurie sinceră. Lenuța, nu știi cât de fericit sunt să aud asta!
Câteva zile mai târziu Ion a întâmpinat-o pe Lenuța la autogară, cu un buchet de crini albi, florile ei preferate.
Ion, de ce-ai cumpărat flori? s-a mirat Lenuța. Dar ce bine îmi pare, mulțumesc!
N-ai idee cât de mult am fost îngrijorat, a spus el, îmbrățișând-o. Te iubesc iartă-mă.
Pentru ce, Ionele?
N-am fost cel mai bun soț n-am ajutat destul. Dar de-acum înainte va fi altfel. Și am o surpriză pentru tine.
Ce surpriză?
Am cumpărat bilete. Luna viitoare, când avem concediu, mergem la mare!
La mare? Dar grădina?
Lasă grădina, a zâmbit Ion. Poate o vindem, cine știe? Legume găsim și în piață.
Nu te recunosc, Ioane!
Nici eu pe mine. Mi-a fost teamă că te pierd Dar că tu ești cel mai de preț lucru al meu, știu abia acum. Te iubesc mult.
Of, Ionele! a râs Lenuța cu drag. Poate toate acestea trebuiau să se întâmple, ca să aud asemenea vorbe de la tine. Hai să mergem acasă și eu te iubesc.
Viața nu trebuie luată niciodată ca pe ceva garantat. Oprește-te, prețuiește omul drag, fi recunoscător pentru dragostea și jertfa lui. Fericirea adevărată nu stă în obișnuință sau în bunuri ci în a iubi și a fi recunoscător pentru fiecare zi împreună.
