Dragostea, soacră și inteligența artificială
— Mamă, de ce încerci mereu să-mi distrugi relația cu Mariana? — vocea lui Ion tremura de indignare, dar se străduia să-și păstreze calmul.
— Pentru că nu este potrivită pentru tine, Ion! — răspunse cu fermitate Ana Petrovna, strângând buzele și încrucișând brațele la piept.
— Te auzi măcar ce spui? Eu și Mariana ne iubim! Nu sunt simple cuvinte, este un sentiment adevărat!
— Un sentiment? — repetă mama, oprindu-și privirea în gol. — Ea nu e capabilă de sentimente. Și tu știi prea bine asta.
— Ba nu știu! — ridică Ion tonul. — Toată viața mi-ai spus: găsește-o pe cea potrivită — bună, credincioasă, deșteaptă, gospodină. Și ce? Nu e frumoasă?
— Este frumoasă… — mormăi Ana Petrovna cu reticență.
— Avem casa curată? Curată. Te respectă? Da. Nu ți-a răspuns niciodată cu obraznicie. E deșteaptă — se pricepe mai bine decât mine atât la tehnologie, cât și la literatură. Deci, mamă, care e problema?
— Problema e că Mariana ta nu este om, Ion, — spuse femeia cu disperare, ridicându-se din fotoliu. Masa mică de cafea cu ceainicul și prăjiturile, aranjate cu grijă de nora ei, se clătină și se răsturnă cu zgomot. — E un produs! Un program! Un mecanism! Fier și fire, deși împachetate în piele netedă și ochi strălucitori!
— Mamă…
— Nu mă întrerupe! — tăie ea. — Această… femeie… nu îmbătrânește, nu se îmbolnăvește, nu se ceartă! E perfectă din start! Sânii demontabili, încărcare la lumină solară, senzor termic integrat! Înțelegi că ai înlocuit ceva viu cu tehnologie?
Câinele lor bătrân, Pufi, lătra în semn de sprijin, învârtindu-se în jurul picioarelor stăpânei.
— Bineînțeles că îți zâmbește! Are modul „zâmbet la întâlnire” activat! Nu-ți face ochii albi, nu se enervează, nu strigă. Nu e om, Ion! Iar tu… tu ai ales o iluzie.
El tăcu. Apoi, oftând adânc, se retrase în dormitor.
A doua zi, cu inima apăsându-i în piept, Ana Petrovna stătea pe balcon și privea curtea unde se jucau copii și se plimbau cupluri. În urechi îi răsuna vocea fiului ei: „Ne iubim.”
În aceeași zi, intră pe site-ul producătorului de androizi. Degetele îi tremurau în timp ce parcurgea catalogul. În cele din urmă, aleÎntr-o seară, pe când sorbeau ceaiul în tăcere, Ana Petrovna privi prin geam și-și dădu seama că, până la urmă, toți erau fericiți — chiar și dacă fericirea lor venea într-un chip așa neașteptat.
