— Gata! Mi-a sărit muștarul! – a strigat Dragoș, îndată ce a intrat în apartament cu Ancuța. – Când o să înveți să-ți ții gura?
— Ce-am spus eu așa de rău? – s-a indignat Ancuța.
— Și tu mai întrebi? – a rânjit Dragoș cu o strâmbătură neagră. – Dragă mea, ai trecut toate limitele! O să te educ eu cum se cade!
— Dragoș, dar care-i problema, de fapt? – a întrebat Ancuța, dându-se în spate.
— Problema e că purtarea ta nici măcar de treacă-meargă nu poate fi numită! Te crezi smardoi, dar ești doar o fleșcăială!
— Nu toți putem fi tăvălugii ca tine! – i-a replicat Ancuța. – O fată trebuie să fie micuță și delicată!
— Și liniștită, supusă și ascultătoare! Lucruri de care tu ești cronic lipsită! – Dragoș și-a descheiat cureaua și a scos-o din pantaloni. – O să te învăț cum zice tradiția!
— Ai înnebunit? – a exclamat Ancuța, retrăgându-se. – Vrei să mă bați?
— Te educ! – a mârâit Dragoș. – Și te pedepsesc pentru limbă lungă! Ai fost în stare să dai mama mea în infarct azi!
— Păi să nu mai vorbească prostii! – s-a revoltat Ancuța. – De ce naiba să-mi dau jos pantofii, care, apropo, i-am adus într-o pungă, ca să port niște papuci mirositori? Cu înălțimea mea, nu prea merge să mă plimb în papuci!
— Sunt papuci normali! – a întins Dragoș pasul înainte. – Pentru oaspeți!
— Și de când oaspeții trebuie să spele vasele și apoi plita? – a întrebat Ancuța, aplecând ușor capul. – Mai ales când nu suport să-mi poruncească!
— De-aia o să pățești acum! Ești nevasta mea, dar te porți ca o prințesă de pe altă planetă! O să te aduc la realitate, să înveți să respecți bărbatul și părinții lui!
— Păi să se poarte ei frumos! – Ancuța a reușit să se strecoare în cameră. – Ei pot fi nesuferiți, dar eu să tac? Tu ar fi trebuit să-ți aperi nevasta! Uite cât de mică și fragilă sunt! Și ei mă necăjesc! – Ancuța și-a umflat buzele, dar continua să-l urmărească cu coada ochiului pe soț.
— Dacă te-ai purta pe măsura înălțimii tale și a locului tău, nimeni n-ar avea ce să-ți reproșeze! Dar tu ai mereu opinia ta! Acum o să ți-o scot eu din cap!
— Te rog, nu! – a mocăit Ancuța. – O să mă doară!
— Bineînțeles că o să te doară! – s-a fălit Dragoș. – O să te doară așa de tare, încât o să-ți amintești toată viața unde-ți e locul! Te crezi mare doamna, dar ești doar o zăpăcită!
— Nu! – a țipat ea, sărind spre perete și ghemuindu-se. – Te rog, nu face asta!
Dragoș s-a apropiat și a ridicat cureaua:
— Ba da! Din așa proaste încăpățânate trebuie scoasă smechereala altfel! Nu înțelegeți cu vorba bună!
Prima întâlnire a lui Dragoș cu părinții viitoarei soții i-a lăsat o amintire de neuitat. Tudor Gheorghe, care insista să i se spună „tata Tudorel”, i-a strâns mâna lui Dragoș cu putere, apoi l-a și îmbrățișat:
— Fiule! Pentru tine fac orice! Toată viața mi-am dorit un fiu, iar Lenuța mi-a născut doar o fată și a zis „gata”! Visam la pescuit cu fiul meu, la meciuri, la vânătoare! Ăsta e bărbat! Nu smecherii de femei! Dar acum, ginere, o să ne distrăm pe cinste!
— Mă bucur, tata Tudorel, – a murmurat stânjenit Dragoș. – Nu sunt expert la pescuit.
— Lasă! Nici eu nu sunt! – a râs tata Tudorel. – Important e că am un fiu acum! Te învăț eu pescuitul! Orice vrei!
— Da, dacă o fi timp…
— Nu-ți dai seama ce fericire mi-ai adus! – i-au strălucit ochii de lacrimi. – Cu ele nu poți vorbi de nimic serios! – a făcut cu capul spre fiică și soție. – Dar noi doi putem discuta despre mașini, spațiu, să le-o zicem unei lumi dominate de femei!
Lenuța l-a îndepărtat pe soț de ginere și l-a poftit la masă:
— E subiectul lui sensibil! – a spus ea cu un ton de scuze. – Are cinci surori și lucrează într-un colectiv feminin. Aproape m-a lăsat în maternitate când i-am spus că n-am născut băiat. Acum o să aibă cu cine schimba o vorbă!
— O să fac ce pot, – a răspuns modest Dragoș, așezându-se.
— Cred că vei reuși, Dragoș, – a zâmbit Lenuța. – Dacă ai ști cât a visat la un fiu! A încercat s-o facă pe Ancuța băiat, dar noroc că m-am băgat eu în cale! O fată trebuie să fie blândă, gingașă, rafinată! – s-a uitat la soț: – Nu cum ai încercat tu s-o faci!
Tata Tudorel a privit urât la soție, apoi la fiică, dar i-a zâmbit cald lui Dragoș.
— Uite! – a remarcat Lenuța. – Încă se supără pe noi. Uneori vine entuziasmat să ne spună ceva, dar își dă seama că n-avem ce discuta. Dă din mână, înjură în barbă și pleacă. Uneori nici nu schimbăm două vorbe într-o zi. Dar cu venirea ta în viața noastră, Dragoș, – Lenuța i-a mângâiat mâna, – s-a trezit la viață! Dar dacă te plictisește, spune! Nu te sfii! Îl potolesc eu repede!
— Nu, deloc! Sunt sigur că ne vom înțelege!
— Așa să fie!
Cuvântul l-a ținut tata Tudorel. L-a absorbit pe Dragoș în universul său și a început să se plângă:
— Nu-ți imaginezi cât de bucuros sunt că avem în sfârșit un bărbat în familie! Împreună le dăm de furcă! Altfel, e imposibil să trăiești! Dacă dai din greșeală un cuvânt mai grosolan, încep imediat: „Așa ceva se folosește la cazarmă, nu într-o casă cu oameni civilizați!” Nici nu poți umbla în chiloti prin casă! Lenuța sare imediat: „Aici nu
