– Atât ai nevoie!
Am auzit aceste cuvinte atât de supărătoare de la iubita mea soție, la câțiva ani după căsătorie.
Soacra și socrul mă priveau în tăcere, ca și cum spunând, acum ești fericit? Nici măcar nu mi-au spus nimic. Locuim cu părinții soției mele, ei nu mă plac și îmi arată asta în mod deschis. Numai că nu înțeleg de ce. Dar, sincer să fiu, nici nu-mi pasă de ei. Îmi preparam în tăcere cina.
Sunt permanent nemulțumiți, mai bine m-ar ajuta cu fiica lor.
Dar ei au luat o poziție neutră (indiferentă) fără a interveni în relația noastră și m-au ignorat mereu.
Ei bine, voi trece imediat la cel mai important.
Locuim cu soția și fiul meu de 3 ani.
Eu o iubesc! Nu am călcat niciodată strâmb.
Ne certam rar, ne iubeam ca dou nebuni!
Am susținut-o mereu, chiar și când și-a dorit o operație de mărire a sânilor, cu câțiva ani în urmă, deși personal cred că a fost întotdeauna frumoasă la trup și la suflet!
Nu am obligat-o niciodată să muncească, doar dacă singură nu vroia.
Acum un an, ea a început să se înece în acest Instagram: credeam că doar se plictisește.
Dar a început să se schimbe foarte mult: la început a decis că este grasă (obiectiv – nu)!
A mers la niște maratoane, detoxificări. A devenit slabă ca o scândură, 45 kg.
Cumpără guid-uri, cursuri.
O.K. Mi-am dorit mereu să se simtă confortabil!
Dar apoi, soția mea a decis că nu numai ea e grasă, ci și eu eram gras!
În general, viața noastră de familie este o degradare completă, inspirată din online.
Am ajuns la punctul în care mă duceam să iau cina în mașină pentru a evita isteria soției mele: „Nu mă poți susține, te doare în cot de părerea mea, acestea nu sunt relații bazate pe parteneriat”, și așa mai departe…
Am început să mă uit în secret la ceea ce citea ea acolo: ei bine, o amăgire în stilul „toți bărbații sunt proști, grăsimea înseamnă răul, nu-ți strica viața, investește, ieși din zona ta de confort, manipulează și domină, oricum bărbatul va pleca etc.”
Mereu m-am grăbit acasă după serviciu, cine știe, poate simte lipsa de atenție: dar inutil, ea stă doar pe internet: „Lasă-mă să citesc!”.
Acum are o nouă idee – să încerce să investească.
– La ce vă trebuie asta, dacă oricum nu înțelege-ți absolut nimic? – l-am întrebat pe socrul meu.
– Pentru a face apoi reparații în apartament, sau a cumpăra o mașină… Soacra încântată… Am spus că ar fi mai bine să ne mutăm la o chirie… Nu mă ascultă. Și credeți-mă, nu e deloc amuzant.
Am încercat să vorbesc cu ea, îi cumpăram cadouri, când am ajuns ieri, am îmbrățișat-o, am mângâiat-o pe spate și am primit-o…
Pentru prima dată în viața ei, mi-a dat o palmă: “Atât ai nevoie!” (O lună nu am avut nimiv, o LUNĂ! Și nu am forțat-o niciodată). M-am dus în tăcere în cameră, apoi ea a venit la mine în lacrimi: „Nu știu ce nu e bine, dar totul nu e așa cum trebuie!”.
Nu vrea psiholog, nu are un alt bărbat 100%.
Văd că e nefericită: nu a mai rămas nimic din dragostea de viață pe care o avea cândva!
Ea a încetat să vorbească cu toată lumea, stă pe Instagram și cere să-i dea pace!
Sunt gata să lupt pentru această femeie în toate felurile cunoscute, dar, cu cine? Cu Instagram-ul? Cu internetul? Doar opinia autoritară a bloggerilor are impact asupra ei. Iar părinții ei o susțin pentru că așa le convine lor și faptul că căsnicia noastră se prăbușește, nu le pasă.
Așadar, am de lucru.
Sunt un bărbat normal, nu am dreptul sa mă plâng, probabil am ratat începutul acestei „boli” si nu am observat cum a început. Dar de divorț, nici nu poate fi vorba.
Sunt gata să ascult orice păreri ale femeilor care nu ne cunosc personal, cred că asta mă va ajuta să o înțeleg mai bine.
