La ușa casei stătea un necunoscut.
Victor era îndrăgostit de Ilinca încă din liceu. Îi scria bilețele, încerca să-i atragă atenția în fel și chip.
Dar Ilinca era atrasă de Vlad, un băiat înalt, blond, care juca volei împreună cu ea în echipa școlii.
Pe Victor, stângaci și care nu avea cine știe ce rezultate la învățătură, ea nici nu-l băga în seamă.
Curând, Vlad a început să se întâlnească cu Adina, o fată din clasa paralelă.
După terminarea liceului, Victor a încercat din nou să-i atragă atenția Ilincăi.
Chiar i-a cerut mâna la balul de absolvire…
Dar fata i-a dat un răspuns tranșant Nu!. Nici nu voia să audă de el.
După facultate, Ilinca s-a angajat ca contabilă, iar șeful ei era un bărbat chipeș, brunet, cu zece ani mai mare decât ea.
Ilinca era fascinată de profesionalismul lui, de felul cum arăta și de inteligența sa.
Între ei au început să se înfiripe sentimente. Pe Ilinca nu o deranja că alesul ei era însurat și avea un băiețel mic.
Valeriu Borisovici îi promitea că va divorța și îi jura că o iubește doar pe ea.
Au trecut câțiva ani, timp în care Ilinca se obișnuise să petreacă singură sărbătorile și zilele libere. Tot aștepta să se despartă Valeriu de soție, ca să rămână împreună.
Într-o zi, Ilinca l-a zărit pe Valeriu în magazin, alături de soție.
Femeia era însărcinată, iar el o ținea grijuliu de mână. Apoi a luat sacoșele și au plecat împreună spre mașină.
Ilinca îi privea printre lacrimi cum trăiesc o viață liniștită.
A doua zi și-a dat demisia…
Se apropia Anul Nou, iar Ilinca nu avea niciun chef să cumpere bucate, să împodobească casa sau să se pregătească pentru sărbătoare.
Într-o zi a venit acasă și a găsit frig în toată casa. Se stricase centrala termică. Ilinca locuia la casă.
A încercat să cheme un meșter să repare centrala, dar înainte de sărbători toți cereau mulți lei, mai ales când auzeau că locuiește la marginea orașului.
Fără să mai știe ce să facă, a sunat-o pe prietena ei. Soțul Larisei lucra în domeniu și poate o putea ajuta.
Larisa a promis că îl sună imediat pe bărbatul ei.
După vreo două ore, Ilinca a auzit soneria la ușă.
Abia uitându-se mai bine, a recunoscut în bărbatul de la ușă pe… Victor, fostul ei coleg de liceu.
Bună, Ilinca! Ce s-a întâmplat aici?
Aaa… Dar tu de unde ai aflat?
Șeful m-a trimis, mi-a zis să vin la adresa asta, că-i frig la tine acasă. Ai scos apa din sistem, să nu înghețe țevile?
Nu, nici nu știu cum…
Păi să știi că puteai rămâne fără căldură, dacă dădea gerul. Bine că nu e atât de frig afară!
Victor a scos repede apa din sistem, s-a chinuit cu centrala și apoi a plecat.
După o oră, s-a întors cu piesele necesare.
Nu a durat mult și în casa Ilincăi s-a făcut cald iar. Victor s-a spălat pe mâini, apoi a întrebat:
Ilinca, la tine picură robinetul și becul pâlpâie… Bărbatul tău nu se pricepe să le facă?
N-am niciun bărbat…
Cum așa? Încă mai cauți idealul?
Ce ideal, n-am pe nimeni, a recunoscut ea.
Atunci de ce m-ai refuzat? a zâmbit Victor.
Ea n-a răspuns…
După ce a reparat robinetul și a schimbat becul, băiatul a plecat spre casă.
Ilinca își amintea de copilărie, de liceu, de băiatul rotofei ce fusese îndrăgostit de ea.
Acum, însă, Victor se schimbase. Se făcuse un bărbat înalt, suplu, cu ochi căprui. Doar zâmbetul îi era același ca altădată.
N-a apucat să-l întrebe dacă e însurat.
Iar în seara de 31 decembrie, cineva a sunat din nou la ușă.
Ilinca s-a mirat; nu aștepta pe nimeni.
În prag stătea Victor. Era îmbrăcat într-un costum nou și ținea în mâini un buchet de flori.
Ilinca! Te mai întreb o dată. Te căsătorești cu mine sau mai aștepți un prinț până la pensie?
Femeia a izbucnit în lacrimi și a dat din cap fericită.
La a doua încercare, cererea a fost acceptată…
