Lecția pentru soție
M-am săturat! strigă Sorin, aruncând lingura pe masă și privindu-și soția cu supărare. Asta se poate numi mâncare? Tăiței fierți până la dezintegrare, aproape terci, și câteva chiftele abia atinse de tigaie! Cu ce te-ai ocupat toată ziua? N-ai dezlipit telefonul de la ureche?
Cum poți să spui așa ceva? izbucni Georgeta teatral, ascunzând pe furiș mobilul pomenit. L-am urmărit pe Costică! E atât de năzdrăvan! Seamănă leit cu tine, adăugă ea răzbunător, în timp ce vedea cum soțul fierbe de mânie. E greu, pricepi? Totul îmi scapă din mâini! Sarcina m-a dărâmat
Constantin are doi ani și jumătate, începu Sorin, străduindu-se să-și stăpânească tonul. Demult trebuia să-l ducem la grădiniță, iar tu să-ți reiei serviciul. Îți va fi mai ușor așa!
Să-l dau la focar de boli? se arătă Georgeta scandalizată. Vrei să ne mutăm în spital?
Un copil trebuie să fie stimulat, să-l ajuți să se dezvolte! Dacă n-ai știut asta!
Avem grijă! Costică e bine dezvoltat pentru vârsta lui, așa a zis și doamna doctor neurolog la control! ținu Georgeta să-și apere punctul de vedere. Această discuție era veche, și ea se temea teribil că Sorin va insista să-l ducă la grădiniță. Nici vorbă să revină la slujbă, fiindcă deja se obișnuise să stea cu orele pe internet și nu avea de gând să renunțe la acest obicei!
Și cui trebuie să mulțumești pentru asta? Sorin nu se mai putu stăpâni și bătu cu pumnul în masă, făcând farfuria să tresară. Mamei mele! Ea e cea care vine zilnic să stea cu Costică! Tu ori te culci, ori ești pe telefon! Mai bine te-ai apuca de curățenie prin casă sau ai face o mâncare adevărată! De ce trebuie să vin de la serviciu să mănânc AȘA CEVA? Sorin privi cu dezgust la capodopera culinară.
Eu nu sunt nici bucătăreasă, nici menajeră! Sunt soția ta! Tu ești bărbatul și ai datoria să-mi asiguri o viață fără griji!
Georgeta chiar credea ce spune. După zeci de emisiuni și ore pierdute pe forumuri pentru femei, și-a schimbat părerea despre ce înseamnă să fii soție. Dacă odinioară socotea că datoria ei e să-i poarte grija soțului, să întrețină casa și să crească copilul, acum vedea aceste treburi drept munci de servitoare. Iar ea se prețuia prea mult ca să-și accepte un astfel de rol.
Deci așa stăm? rosti Sorin printre dinți, ascultând discursul plin de foc al soției. Eu muncesc toată ziua ca să întrețin casa, iar tu stai pe canapea? Așa vrei?
Eu am de gând să mă ocup de dezvoltarea mea personală, răspunse mândră Georgeta. O să vezi că și prietenii tăi vor da soțiile lor exemplu de la mine. Ce femeie deșteaptă, pricepe orice subiect!
Serios?! Ce carte ai citit recent? Ce-ai învățat nou? Sorin se ridică și, după câțiva pași, se aplecă asupra ei. Ce taci? A, n-ai nimic de spus! Rețelele sociale nu se pun ca educație, iar show-urile tale unde se ceartă toată ziua nu duc la nimic bun. Spune, sincer: ai de gând să ai grijă de casă și de copil, cum face o femeie adevărată, sau nu?
Nu! Am zis deja, nu sunt servitoare
Georgeta, înfuriată, turnă peste soț un val de reproșuri. Că nu câștigă destul, că e tiran, că nu e acasă decât rar Sorin o ascultă până la capăt și răspunse sec:
Divorț.
Poftim? rămase ea cu gura căscată, tocmai când se pregătea pentru o nouă rundă de plângeri.
Divorț, răspunse cu sânge rece Sorin. O să-mi găsesc o femeie adevărată, care să fie soție și mamă pentru copilul meu. Oricum, cu Costică petreci doar o oră-două pe zi, de restul are grijă bunica. Tu nu meriți titlul de mamă. Nici cel de soție.
La început Georgeta s-a neliniștit, apoi a dat din mână, sigură că soțul doar încearcă să o sperie, că nu va divorța. Oricum, cum să i se ia copilul, doar e mamă!
Sorin s-a schimbat complet. Trecea pe lângă ea de parcă nici n-ar fi existat. Constantin, împreună cu bunica, au plecat la mare pentru două săptămâni, iar Georgeta, bucuroasă, le-a dat voie fără ezitare nu mai avea cine să-i stea în cale când butona telefonul. Adevărul e că, după câteva zile, i s-a făcut dor de copil și a început să sune tot mai des la mama soacră.
După două săptămâni de la ceartă, a venit citația la tribunal. Sorin se ținu de cuvânt și intentă divorț. La proces, a avut parte de o supriză și mai mare propria mamă a luat partea ginelui.
Sunt convinsă că Costică trebuie să rămână cu tatăl său, spuse bătrâna cu hotărâre, privindu-și fiica cu asprime. Din păcate, Georgeta nu calcă pe urmele materne, nu-și face treaba de mamă. Totul era pe umerii mei și ai Ecaterinei, mama lui Sorin. Sorin muncește mult, dar tot reușește să-i dea atenție lui Constantin.
Judecătoarea dădu din cap ușor, privind cu compasiune către Georgeta, căreia deja îi era clar nu mai are nimic: nici casă, nici serviciu, nici legături trainice cu copilul. Tatăl are toate șansele la custodie.
Rog o perioadă de împăcare! Nu mă divorțați! Dați-mi o șansă! Georgeta izbucni în lacrimi. Sorin, promit că mă schimb. Uite, arunc din cap toate prostiile cu servitoarele și mă fac soție așa cum trebuie! Crede-mă!
Bine
***********************
Cu o lună în urmă.
Fata mea s-a copt rău, mi-e rușine cu ea, dădea din cap doamna Aurora. Sorin, știu ce zici La ce-ți mai trebuie așa soție? Stă zi-lumină acasă și nu e în stare nici să facă ordine, nici să stea cu copilul. Dacă vrei să divorțezi, nu mă supăr. Doar lasă-mă să-l văd pe Costică, atâta cer.
O iubesc pe Georgeta, în ciuda tuturor, oftă greu Sorin. Dar nu merge așa. Vreau să-i dau șansa să se îndrepte.
Și de ce n-ar merge? Uite, știu și cum: întentează divorț. O să i se limpezească mintea în cele trei luni cât ține procedura. Atât trebuie!
**************************
Georgeta a înțeles lecția. În apartament s-a așternut iarăși ordine, adia miros de mâncare bună, iar ea însăși devenise mai blândă și atentă. Și mai ales, și-a îndreptat ochii spre copil lucru care l-a bucurat pe Costică, fiindcă tare o mai iubea pe mama lui năzbâtioasă…
