Irina era considerată o femeie rea. Atât de rea, încât până și mie mi se făcea milă de cât de mult o judeca lumea.
Toată lumea încerca să-i arate Irinei că nu-i deloc cumsecade.
Rea și, pe deasupra, și nefericită.
N-avea bărbat, băiatul ajunsese mare de-acum și trăia separat.
Irina era singură, parcă nimănui nu-i mai trebuia.
Luni dimineața, vine la serviciu. Toate colegele se laudă: una povestește că a spălat și-a șters praful fără oprire toată sâmbăta, alta că a umblat pe la țară și-a făcut dulcețuri.
Irina tace și ea, ce să spună? De când nu mai are bărbat și copilul i-a crescut, nu prea are cu ce se mândri.
Se cere și-n ziua aceea mai devreme acasă – două-trei ori pe lună face la fel. Femeile dau din cap dezaprobator, că știe tot biroul unde fuge Irina – clar, la vreun amant. Nimeni nu se-ndoiește: Irina are o mulțime de iubiți, doar e așa de rea!
Toate celelalte sunt femei de casă: măritate, ocupate, care-și știu de gospodărie, iar Irina, nu, Irina e altfel.
Irina, îi spune mama ei, dar tu de ce ești așa?
Așa cum, mamă?
Așa, nee aranjată, de ce nu-ți găsești și tu un bărbat măcar? Încă nu-i târziu să faci și-un al doilea copil, uite, toate nasc acum după patruzeci de ani.
Mamă, dar la ce îmi trebuie mie încă un bărbat? Sau încă un copil? Am băiat, de Adrian îmi ajunge… Ce să fac eu cu un bărbat, cum zici tu? De fapt, am deja pe cineva: pe Ionuț.
Irina! Să nu-ți pierzi mințile! Ionuț nu-i bărbatul tău!
Ba tocmai, mamă, mă invită la masă odată pe săptămână, îmi aduce cadouri, mă duce-n concediu, n-are pretenții, nu mă trimite la soacră-sa să-i spăl geamurile, nu mă obligă să-i calc șosetele și nu-mi cere cină caldă zilnic, nici nu zac pe canapea…
Și restul, adică treburile astea casnice, cine le face? Soția lui!
Ei și? Da tu ai vrea să le fac eu? Asta înseamnă să fiu fericită? Te rog, mamă… Să-ți aduc aminte că am fost de două ori măritată?
Primul soț tatăl lui Adrian dacă-ți amintești, m-ai împins să-l iau, cică mai în vârstă, cu bani, serios și te-ai asigurat tu că mă iubește Cinci ani am stat ca-n cușcă: nu aveam voie la școală, la prietene, nici cu copilul nu mă lăsa singură: ce tinere și proaste sunteți, mai bine stai să-i slujești lui și maică-si!
Aur am avut, da, dar n-am avut libertate. Să mă scoată la lume o dată pe lună, să arate ce nevastă tânără și cu minte are. Dar el nu se dădea în lături de la alte femei… Când am plecat și am dat de divorț, a vrut tot înapoi, până și hainele de pe mine…
Al doilea bărbat, din dragoste l-am luat, pe vremea aia mă chinuiam să prind din urmă timpul pierdut: ziua la facultate, noaptea la muncă, să nu stau pe capul vostru…
Irina, vai de mine, ți-am refuzat eu vreodată o ciorbă ori o casă?
Tu nu, mamă, dar nu erai doar tu acolo… Era tata, era fratele meu, costumat erou și el, trăia la tine în poală să nu-i lipsească nimic.
Tu veneai de la muncă alergând, la magazin pe drum, găteai, făceai curățenie, toți erau hrăniți și odihniți…
La un moment dat, am crezut că, dacă mă încăpățânez să mă mărit, o să câștig libertate. Tot eu pe drumuri, tot eu cu copilul, cu cumpărăturile n-aveam mașină, că doar nu era pentru femei, nu? Toate femeile trăiesc așa, ce-i atât de special că m-am săturat? Cine gătea, cine spăla, cine-l mângâia, cine-i aducea pantofii la pat?
Dacă n-ajungeau banii, tot vina mea era, că nu era copilul lui. Aduceam bani acasă și tot eu eram datoare.
Așa m-am trezit la a doua căsătorie: Irina cea care trebuie să le facă pe toate… Nimic nu s-a schimbat, doar grija era mai mare.
Irina, toate femeile trăiesc așa, mamă bună.
Poate, dar eu nu mai vreau, mamă, nu mai vreau!
Dar tu, cu ce te-ai ocupat sâmbăta trecută?
Ce să fac? Răzvan și Maria mi-au lăsat copiii peste weekend, am ieșit la plimbare cu ei, am făcut clătite, am șters praful, am spălat. Seara am pus copiii la somn, tatălui tău i-am pregătit masa, am călcat haine, apoi am adormit pe la miezul nopții.
Duminică dimineață iar clătite, copiii mănâncă devreme. Pe la prânz a venit iar Răzvan cu Maria, am făcut pui la cuptor, salate, am copt pizza, am strâns masa, am culcat copiii, pe la 11 m-am prăbușit pe canapea și-am adormit.
Dar cu Adrian ai stat vreodată așa? Sau mi-ai lăsat vreodată copilul să fugi la distracție?
Nu, mamă, tu știi bine.
Așa, mamă… creezi și tu copii independenți, că uite, unii nu pot nici să-și spele farfuria.
Vrei să-ți zic cum au fost weekendurile mele de când nu mai am familie? Vineri seara mă sună Adrian dacă pot să-l iau pe Mati pe la mine, că vor ei să plece la munte.
Desigur că-l iau. Mă bucur de el, e motanul Marinei, fata lui Adrian, dacă ai fi avut timp poate ai fi știut de iubita băiatului tău. Au lăsat motanul și pizza și au plecat. Eu m-am tolănit, m-am uitat la serial, am dormit cât am vrut.
Sâmbătă dimineață am băut cafea, am șters praful, am pus două rânduri de rufe la spălat și te-am sunat să ies cu tine la muzeu. A răspuns tata, ai zis că ai mâinile ude, spălai vase.
Tata m-a numit leneșă, a zis că mama se rupe muncind și eu, suflându-mi unghiile, mă plimb pe la expoziții.
Nu m-a atins. M-am dus la muzeu, era acolo o expoziție cu pictorul tău preferat. Apoi am stat la o cafea singură, m-am plimbat, iar acasă Mati dormea tun. Seara m-am uitat iar la serial, am dormit, am trăit.
Duminică am dormit cu pisica până la 11. Am vrut să te invit la un tur cu vaporul pe Bega, dar a răspuns Maria, cu gura plină erai ocupată, probabil spălai iar vasele lui Răzvan și ale nepoților.
Seara, Ionuț m-a scos la restaurant. Și de ce să refuz? Nu întreb nimic despre soția lui, nici el despre problemele mele. Eu mă simt bine, el la fel, fără obligații, fără griji, fără mustrări.
Am încercat să ies cu bărbați liberi, mamă unii vor mame în loc de soție, alții divorțați cu trei copii, supărați pe prima, a doua sau a treia soție.
Unul mi-a zis odată că e musai să accept și copiii lui, că așa e o femeie, iubește toți copiii.
El susține financiar copiii și fosta nevastă, că-i mama lor, cheltuie restul salariului pe hobby-ul lui pescuitul. În schimb, îmi aduce pește.
Când l-am întrebat dacă ajută și cu Adrian, s-a supărat: Are tată, să stea pe capul lui!.
Așa că, desigur, am ajuns rea: egoistă, zgârcită, calculată și periculoasă. Am vrut să pun copilul meu pe spinarea unui nefericit și să trăiesc pe banii lui!
Așa am ajuns să fiu cu Ionuț. Da, în ochii voștri par rea, dar nu mi-e rușine deloc.
Mi-e doar ciudă și milă că tu, mamă, nu știi decât să trăiești pentru alții. Uite, azi te-am păcălit că am nevoie de ajutor.
Mamă, eu sunt bine. Hai să ieșim la o plimbare, să petreci timp cu mine, fiica ta.
Ești nebună, Irina, dar cu tata ce facem?
Are ceva tata? E bolnav?
Nu, dar masa…
Nu cred că nu ai gătit deja pentru două zile.
Dar trebuie încălzit și ce face Nikita…
Mamă! Aș putea să mă supăr lasă-mă să fiu cea rea, dar du-mă afară, să fim două femei libere măcar pentru câteva ore.
Luni dimineață la birou femeile iar povestesc cât de tare au odihnit în weekend, obosite.
Irina însă zâmbește șiret, pășește ușor de parcă dansează și își poartă zâmbetul numai pentru ea, de parcă ar ști ceva ce restul nu pricep.
Toate știu ce-i în capul Irinei bineînțeles, gânduri rele!
Dar poate, într-o zi, vor înțelege și ele că fiecare are dreptul să-și trăiască viața în felul său. În final, fericirea nu-i despre cum te judecă alții, ci despre cum alegi tu să fii cu tine.
