În acest an am terminat stagiul practic de la medicină. Cine este medic știe care sunt etapele de a deveni medic. Pentru toți ceilalți voi explica: de-acum oficial sunt medic, pot efectua programări, examina și trata pacienții. Acum toată responsabilitatea este asupra mea. Am așteptat asta de opt ani. Trăiesc cu profesia mea. Mereu merg la muncă cu bucurie, caut date științifice de ultimă generație, particip la congrese și conferințe. Da, desigur, medicina este grea fizic și psihic, dar mă inspiră rezultatul – zâmbetele oamenilor vindecați.
Lucrez ca gastroenterolog. Un cuvânt lung și puțin înfricoșător – îmi spun prietenii, dar în realitate totul e simplu, tratez bolile stomacului, intestinelor și alte boli care au legătură cu digestia alimentelor.
Așa că nu lucrez demult, dar mă surprinde faptul că atunci când vin la muncă, aproape toți spun: ”Când pleci în concediu?” M-am săturat de această rutină. În toată ziua același lucru. Mă veți întreba ce e ciudat aici? Toți au dreptul și vor să se odihnească” – sunt de acord, dar vara tocmai s-a terminat. Toți s-au bucurat de zilele lor libere binemeritate.
Nu înțeleg, de ce acești oameni au atâta ”răceală” față de profesia lor. De ce să alegi această cale? Dacă ești trist, de ce nu cauți noi cunoștințe, abilități, dezvoltare?
Sau poate asta e manifestarea sindromului epuizării profesionale despre care tot mai mult se vorbește. Sper ca acest val de oboseală de la lucru să nu vină peste mine cum a venit peste ceilalți. Sper să am destulă inspirație, autodezvoltare și energie pentru a nu-mi goli ambițiile și să port acest titlu mândru de medic. Mai mult, vă promit că dacă vreodată voi atinge acel punct în care voi realiza că am obosit, că nu îmi este interesant și că m-am săturat de toate acestea – nu îi voi chinui pe oameni și pe mine, ci pur și simplu voi pleca…
