Îmi faci rușine
Roxana nu reușea să-și găsească norocul în dragoste, dar nu pentru că ar fi fost ceva în neregulă cu ea. Pur și simplu muncea mult pentru a strânge bani pentru o locuință proprie. În puținul timp liber pe care îl avea, Roxana prefera să se relaxeze în liniște.
Munca ei era destul de activă. Stătea doar câteva ore la birou, restul zilei fiind pe drumuri. Uneori mergea cu transportul public sau cu taxiul, dar pe vreme bună prefera să meargă pe jos.
De aceea, Roxana era subțire și tonifiată. În medie, parcurgea zece kilometri pe zi și mânca doar atunci când avea timp.
Însă, desigur, tânjea după fericirea aceea feminină. Își dorea să ajungă acasă și să-și sprijine capul pe umărul unui om drag, povestindu-i cum a decurs ziua.
Dar de unde să găsească această fericire dacă era mereu ocupată? Totuși, cum se spune, soarta te găsește ea. Roxana credea în asta și nu își pierdea speranța.
Unul dintre clienții firmei pentru care lucra a pus ochii pe Roxana. Era mai în vârstă și avea bani. Nu era tocmai pe gustul ei, dar, cum spunea bunica ei, nu judeci omul după înfățișare. Când a invitat-o la cină, Roxana, după ce s-a gândit puțin, a acceptat. Altfel, muncind continuu, ar fi uitat cum să mai petreacă timpul liber.
Alexandru a invitat-o la un restaurant de lux. Roxana mai fusese de câteva ori acolo și știa că prețurile sunt foarte mari. Totuși, intenționa să plătească singură, dacă era nevoie. Era curioasă doar să discute cu un bărbat.
Alexandru a venit să o ia cu mașina lui scumpă. I-a oferit mâna cu eleganță pentru a urca, și Roxana s-a topit. Uitase cât de plăcută era atenția elementară.
De îndată ce au intrat în restaurant, lui Roxana i s-a făcut foame. A încercat să-și amintească ultima dată când mâncase și și-a dat seama că fusese dimineață. Urmaseră multe ore de muncă și apoi acasă să se pregătească pentru întâlnire. Acum, simțind aroma delicioasă și văzând farfuriile pline ale celorlalți clienți, stomacul i-a început să protesteze.
Roxana nu obișnuia să se prefacă. Nu încerca să lase impresia că ar fi cineva ce nu era. Era flămândă, așa că a comandat mult și variat.
– Deci, voi lua un steak, o salată cu fructe de mare și… tiramisu!
A închis meniul zâmbindu-i lui Alexandru. Acesta părea un pic surprins.
– Ceva nu e în regulă? – a întrebat ea.
– Nu… Nu! Doar că sunt surprins de apetitul tău.
Roxana a ridicat din umeri.
– N-am mâncat nimic de dimineață! Nu-ți face griji, plătesc singură dacă e cazul! – a adăugat ea repede.
– Renunță la ideea asta! Banii nu sunt o problemă! Nici să nu te gândești la asta.
Roxana a zâmbit și a început să examineze decorul restaurantului.
Discuția a fost simplă și destul de lejeră.
Alexandru era cu adevărat surprins de cât de mult comanda fata. Era obișnuit ca partenerele sale să își comande doar o salată pentru a-și păstra silueta. A aruncat o privire rapidă asupra Roxanei și s-a arătat mulțumit. Arăta bine, poate chiar era flămândă. Totuși, era încrezător că nu va putea mânca tot. Părea o comandă mai potrivită pentru un bărbat în toată firea, nu pentru o domnișoară delicată!
Când Roxana a terminat steak-ul, salata și a trecut la desert, surpriza lui Alexandru a atins cote maxime. Și asta la ora zece seara!
Alexandru era convins că femeile subțiri nici nu se ating de deserturi. Și dacă o fac, o fac dimineața și doar foarte puțin. Dar Roxana a mâncat tot cu plăcere, iar ochii ei spuneau că nu ar fi refuzat chiar și puțin mai mult.
De obicei, Alexandru era înconjurat de femei cu aspect de model. Era plăcut să le aibă drept companioane în societate. E adevărat că întreținerea lor nu era ieftină, dar merita.
Roxana era diferită. Vorbea mult, se îmbrăca simplu, și părea să nu facă un efort deosebit pentru a-i fi pe plac lui Alexandru. Din nou, mânca mult. Și nu era vorba de bani, ci era ciudat cumva.
Per total, seara a decurs bine, cu excepția surprizei lui Alexandru. El a dus-o pe Roxana acasă, iar apoi, animat de o dispoziție bună, i-a propus să îl însoțească la ziua unui prieten în weekend.
Roxana, fără să stea mult pe gânduri, a acceptat. Nu avea planuri și, în afara acestei seri, nu mai ieșise de mult timp nicăieri.
– Doar că e un cod vestimentar, – a avertizat-o Alexandru. – Ai nevoie de o rochie neagră.
Roxana a stat puțin pe gânduri.
– Cred că am una. Dar dacă nu, o voi cumpăra, nu te îngrijora.
Alexandru se îngrijora. Spera din tot sufletul să nu fie pus în situația să se facă de râs din cauza partenerei sale.
– Pot să ți-o cumpăr eu. Ar fi un cadou.
– Nici gând, – se apără Roxana, – mă voi descurca singură.
Alexandru a trebuit să aibă încredere în alegerile ei.
Rochia nu i-a plăcut. Deși îi venea bine Roxanei, era evident că era una ieftină și fără brand. Totuși, nu o putea obliga să se schimbe, nu?
În mediul lui, aspectul unei femei era un indicator al bunăstării și generozității bărbatului. Alexandru se considera bine situat și nu un zgârcit. Nu putea să explice tuturor că Roxana a refuzat să ia banii pentru ținuta ei.
Dacă cineva de la petrecere s-a mirat de cum arăta partenera lui, nu a arătat-o.
Și totuși, Roxana se distingea printre celelalte fete de la petrecere. Celelalte sorbeau șampanie, gustând câte un canape sau o căpșună. Nu vorbeau aproape deloc, ci doar șușoteau între ele. Comunicau mai mult bărbații, ca de obicei.
Roxana era altfel. Discută cu toți oaspeții, iar râsul ei răsuna peste tot. A refuzat șampania, spunând că îi dă dureri de cap. A cerut să i se toarne whisky! Băutură de bărbați!
Și a gustat din tot ce a văzut. Unele aperitive nu fuseseră atinse de nicio fată, calculând mental câte calorii aveau. Dar Roxana nu era deloc deranjată. Nu se gândea la siluetă și la cum arată. Se bucura de viață și de petrecere.
Când discuția a ajuns la sport, iar cineva a întrebat-o pe Roxana cu ce se ocupă, fata a râs.
– Doar mult mers pe jos. Trebuie să mă mișc mult pentru muncă.
– Ai o siluetă frumoasă, – a observat soția sărbătoritului, – chiar nu mergi la sală?
Roxana a zâmbit misterios. În acel moment, toată atenția era îndreptată spre ea, iar Alexandru nu era deloc încântat. Se simțea rușinat.
– Vreți să vă spun un secret despre cum să nu te îngrași? – jumătatea feminină a adunării a dat din cap. – Trebuie doar să muncești mult, astfel încât să uiți să mănânci, și să economisești bani ca să nu-i cheltui pe mâncare. Ah, și să ai o muncă în care nu trebuie să stai toată ziua la birou. Asta e tot.
Se părea că fetele nu erau mulțumite de acest răspuns. Cea mai mare parte dintre ele nu muncise niciodată. Și ce înseamnă să economisești bani, nici nu își imaginau.
Alexandru a luat-o pe Roxana de braț și a tras-o puțin de-o parte.
– Încetează, – i-a șoptit printre dinți.
– Ce să încetez? – a întrebat ea nedumerită.
– Să te comporți așa! Mă faci de rușine! Termină cu prostiile și cu mâncatul de toate! Ești o domnișoară, dar te comporți ca un bădăran!
Unul dintre invitați, care se bucurase de atmosfera creată de Roxana, mai ales pe fundalul celor plictisitori, a auzit aceste cuvinte. S-a apropiat de Alexandru și a dat dezaprobator din cap.
– Ai grijă ce vorbești! Roxana e sarea și piperul acestei seri, în timp ce tu ești blocat în stereotipuri.
– Nu te amesteca! – a izbucnit Alexandru.
Roxana și-a smuls brațul din mâna lui și, uitându-se jenată la partenerul ei, apoi spre cel care o apărase, s-a adresat acestuia cu recunoștință.
– Îmi pare rău, – a spus ea. – Cred că ar fi mai bine să plec. Nu vreau să te fac de rușine și mai mult.
Roxana nu a mai ascultat ce a răspuns Alexandru. A ieșit practic alergând din sala de banchet, simțind cum lacrimile îi înnegurează ochii. Chiar făcuse ea ceva rău? Era oare de condamnat pentru că a socializat cu invitații și a mâncat? Dacă ar fi mâncat cu mâinile direct din farfurii sau ar fi făcut alte gesturi necuviincioase, poate… Dar așa, să fie rușinos…
Roxana a mers încet pe stradă. Deodată a auzit o voce care o chema.
Cel care o strigase era chiar acel invitat de la petrecere. Andrei.
– Roxana, nu te supăra pe Alexandru, nici el nu-și dă seama ce vorbește. E obișnuit cu niște standarde ridicole și habar n-are cât de norocos e să întâlnească o fată ca tine.
– Mulțumesc, – a murmurat ea. – Probabil că trăiesc într-o altă realitate. Când mă relaxez cu prietenii, la noi se obișnuiește să vorbești mult. Și dacă invitații nu mănâncă toată mâncarea pregătită, gazdele sunt dezamăgite, – a zâmbit ea trist. – Viața asta nu e pentru mine. Și nici nu vreau să îl fac pe Alexandru să se simtă prost.
– E doar un snob, – a zâmbit Andrei. – Ca și restul lor. Sunt sigur că, privind la tine, și-ar fi dorit să aibă măcar puțin din libertatea și seninătatea ta. Dar sunt legați de reguli pe care și le-au impus singuri. Ei trăiesc în realități inventate.
Roxana i-a zâmbit recunoscătoare.
– E deja târziu. Te pot duce acasă? – a întrebat Andrei.
– Dar petrecerea? Reîntoarce-te.
– Nici nu mă gândesc, – a râs Andrei. – Ești mult mai interesantă.
Andrei a dus-o pe Roxana acasă și i-a propus să se mai întâlnească. Ea i-a spus că se va gândi și îi va da un răspuns mai târziu. Și Andrei i-a promis că va aștepta. Era sincer convins că Roxana îi va da o șansă. În lumea lui, o astfel de fată era o adevărată bijuterie.
