— Dacă mâine nu avem banii, ne despărțim! — a declarat hotărât logodnicul.
Andrei și Mihaela plănuiau să-și celebreze nunta peste trei săptămâni. Părinții miresei nu erau încântați de veste, dar nici nu s-au opus.
— Poate doar să semnăm la starea civilă? — a sugerat bărbatul, vrând să evite cheltuieli pentru ce i se părea un eveniment fără viitor.
— Nu! Vreau să mă mărit o singură dată și să-mi amintesc ziua asta toată viața! — a replicat Mihaela, visând la o nuntă pompoasă, cu rochie albă și toate obiceiurile.
— Bugetul nostru nu prea permite… — a murmurat el ezitant. — Poate amânăm până strângem bani?
— Mi se pare că vrei să te dai în lături! — fata l-a privit cu suspiciune.
— Mihaelo, dacă aș fi vrut să fug, nici nu te-aș fi cerut! — s-a supărat Andrei. — Chiar avem probleme financiare.
El nu mințea. Lucra ca agent de vânzări pentru o companie de vinuri, dar în ultima vreme afacerile îi mergeau prost. Concurența îl depășea, iar veniturile i se topiseră.
Mihaela nu avea job. Își căuta de lucru, dar nu găsise ceva potrivit. De câteva ori sugerase deschiderea unui magazin de haine, dar lipseau banii. Andrei îi răspunsese că trebuie să strângă singură pentru afacere.
— Împrumutăm de la părinți! — a propus ea.
— Nu! Să-i împrumutăm ca să-i chemăm la nuntă? O să rezolv eu!
Și a rezolvat: a luat un credit de 15.000 de lei de la bancă, anunțând-o imediat pe viitoarea soție.
Mihaela a sărit de bucurie prin casă, așteptându-l nerăbdătoare. Când a văzut banii, i s-au luminat ochii. S-a așezat pe canapea și a început să-i numere cu degetul umezit.
— Perfect! — a exclamat, strângând teancurile. — Suntem salvați!
— Mihaelo, n-am timp. Vezi tu unde putem face nunta la preț bun — a spus Andrei uitându-se la ceas.
— Unde te grăbești? E opt seara! — s-a mirat ea.
— Am luat ore suplimentare. Trebuie să plătim creditul! — a răspuns bărbatul plecând.
Două săptămâni a muncit non-stop, plecând la șapte dimineața și întorcându-se după miezul nopții, aproape nevăzând-o pe Mihaela care dormea când el pleca și se culcase când se întorcea.
Cu șase zile înainte de nuntă, a întrebat-o ce a organizat.
— Andrei, trebuie să amânăm nunta cu două săptămâni — a zis ea forțând un zâmbet.
— De ce? Am luat creditul degeaba? — s-a uitat el nedumerit.
— Am depus banii la termen.
— Pentru ce?!
— Pentru că suma asta nu ajunge pentru nunta visurilor mele…
— Dobânda aia ne va îmbogăți, nu? Nu mai vorbi prostii! Unde sunt banii? — i s-a încleștat el dinții de furie.
— Sunt la bancă! Mă acuzi că i-am furat? — s-a indignat ea.
— Vreau adevărul! — nu-i venea să creadă că fata care visa la nuntă s-ar lăsa păcălită de dobânzi.
— Spun adevărul! — s-a supărat Mihaela. — Fac totul pentru noi!
Reacția ei l-a făcut să se îndoiască. De ce oare o bănuise?
— Bine, amânăm — a oftat el, plecând la serviciu.
Pe drum spre Bălți, a oprit la conacul părinților ei, nelocuit de luni de zile. Zăpada de lângă casă era plină de urme proaspete.
A intrat cu cheia. Nu părea jefuit, dar în colț zăceau geamantane cu dungi. Când a deschis unul, a găsit haine noi turcești.
Puzzle-ul s-a completat în mintea lui: Mihaela cheltuise creditul pe visul ei. Cu greu și-a stăpânit dorința de a-o înfrunta pe loc. A luat un geamantan și a plecat furios.
— Ai uitat ceva? — l-a întâmpinat ea când a intrat.
— Da! — a aruncat geamantanul la picioarele ei. — Asta ai cumpărat cu banii de nuntă? Ți-am spus că nu avem pentru magazin!
— Pot să explic! Banii sunt la bancă! — s-a apărat ea.
— Mergem acum să-i retragem! — a poruncit el.
— Mai bine mâine, mai am timp…
— Te pregătești!
— Banc
