M-am căsătorit cu Andrei acum 18 ani. Situația lui era tare tristă, totul din cauza fostei soții, care i-a lăsat pe el și pe copii și a fugit cu amantul ei. Andrei și Ivona se căsătoriseră din dragoste. Ivona le-a dăruit doi copii minunați: un băiat, Vlad, și o fetiță, Sorina. Când Vlad avea patru ani, iar Sorina trei, Andrei a fost concediat de la fabrică. A fost o perioadă grea pentru toți. Ivona încerca pe unde putea să găsească ceva de lucru, ca să aibă cu ce le pune copiilor pe masă. Pe de altă parte, Andrei începea să piardă vremea cu prietenii lui în garaj, bem băutură ieftină și înjura guvernul, plângându-se întruna de viață.
Ivona era istovită, iar când a apărut un bărbat mai înstărit, gata să o răsfețe, n-a mai rezistat. Și-a luat catrafusele și a plecat cu acel bărbat, lăsând copiii în urmă. Vlad și Sorina au rămas singuri; vecinii le mai aduceau câte o supă sau îi strigau la masă, încercând să aibă și ei grijă de sufletele astea mici. Iar Andrei, beat de supărare, nu și-a dat seama multă vreme că soția deja îl părăsise de tot.
Când și-a dat el seama, deja era prea târziu. Copiii fuseseră luați de Protecția Copilului și duși la orfelinat.
Eu cu Andrei ne-am cunoscut la nunta unor prieteni comuni, la Chișinău. De la început, mi s-a părut un om bun, doar că rătăcit. Am început să ținem legătura și, încet-încet, am încercat să-l ajut să-și pună gândurile și viața în ordine.
După nuntă, i-am propus să-i aducem pe copii acasă, de la orfelinat. Eu nu pot să am copii, dar mi s-a rupt sufletul de ei. I-am iubit ca pe ai mei din prima secundă. Și ei s-au atașat foarte repede.
Au trecut 18 ani de atunci. Pentru copii, eu am fost singura mamă. Nu aveau habar că nu sunt cea care i-a născut. Și, dintr-o dată, într-o zi Ivona a reapărut în viețile noastre. S-a întâlnit cu copiii și le-a spus că ea e mama lor biologică. Vlad a reacționat foarte calm și i-a spus direct că pentru el eu sunt singura mamă. Sorina, însă, a fost mai deschisă și a iertat-o din suflet. La început, recunosc, n-am fost de acord cu relația lor reluată, fiindcă Ivona le-a făcut un mare rău cândva. Dar am ajuns să înțeleg că probabil Ivona simte un mare regret și vrea să-și repare greșelile.
Așa că am decis să o ajut s-o apropie de copii, pentru că, până la urmă, mamă e cea care i-a născut, dar și cea care îi crește cu dragoste. Copiii mei au noroc acum de două mame.
