– Mama nu mai vrea să vii la ea! Spune că o faci să se îngrijoreze, – a certat-o pe soția sa, Rareș.
– Doamne, ce rău îmi este, fiule, – suspină de câteva ori greu Ana Gavrilă și începu să-și fluture mâinile în fața feței. – Probabil că nu mai am mult de trăit…
– Mamă, nu mai spune prostii, – o mustră Rareș.
Nu suporta deloc când mama lui începea să se plângă de sănătate.
Asta însemna doar că, din nou, trebuia să-și lase munca pentru a merge la ea.
– Ajung imediat! – anunță Rareș și, cu chip încurcat, se îndreptă spre șeful său pentru a cere permisiunea să plece.
Bănuia că domnul Alexandru Grigoraș ar putea să-i dea un refuz categoric, dar a decis să încerce.
– Nu, Rareș, ai depășit orice limită! – se supără bărbatul. – Dacă ai probleme cu mama în fiecare săptămână, fie o iei la tine, fie îți dai demisia. Observi, ce joc de cuvinte am făcut? – adăugă el chicotind zgomotos. – Nu și iar nu!
Realizând că norocul i-a întors spatele, Rareș îndrăzni să-și sune soția.
– Eliza, poți să pleci de la muncă mai devreme? – șopti el implorator la telefon.
– De ce?
– Ceva nu e bine cu mama din nou. Trebuie să verificăm…
– Totul e în regulă cu ea. Deja de câte ori ne-a chemat fără motiv serios, – îi aminti ea rapid.
– Sigur, ție nu ți-e teamă, doar nu e mama ta, – o mustră Rareș. – După ce am pierdut pe tata, îmi fac griji mari pentru ea…
– Bine, vin imediat. Tocmai am terminat orele, – răspunse Eliza, care nu prea avea chef să meargă de la zumzetul elevilor la geamătul soacrei.
Ana Gavrilă mai făcuse astfel de scene. Cu câteva zile în urmă, rudele chiar au chemat medicii, care n-au găsit nimic grav la ea.
Eliza era destul de sigură că nici de data asta nu e nimic serios. S-a îmbrăcat și a pornit către apartamentul soacrei.
Avea cheile, așa că nu a bătut, ci a intrat încet.
Sunetul televizorului umplea camera, dar brusc s-a oprit. Eliza știa că soacra a auzit pe cineva intrând.
– Ești tu? Dar Rareș unde e? – se încruntă Ana Gavrilă.
Era evident că nu era încântată că venise nora în locul fiului. Așa că Eliza începu să măsoare temperatura și tensiunea, care erau normale pentru vârsta soacrei.
– Sunteți bine, – anunță Eliza cu calm.
– Nu, nu sunt! – răspunse cu indignare soacra. – Dacă Rareș ar fi fost aici, sigur ar fi făcut ceva!
– „Ambulanța?” – întrebă nora doar.
– Da! – mormăi femeia și se întoarse cu fața la perete.
Medicii sosiți nu au găsit iarăși nimic grav la Ana Gavrilă.
De îndată ce au plecat, Rareș a ajuns agitat acasă. Începu să se învârtă în jurul mamei lui, neștiind cum să-i facă pe plac.
– Fiule, mi-ar plăcea să mănânc ceva bun, – spusese femeia visătoare.
După aceste cuvinte, bărbatul fugi la magazin pentru a-i cumpăra dulciuri și delicatese.
– Oh, Eliza, n-am reușit să fac ordine în bucătărie, am fost așa de copleșită, – începu din nou să se plângă. – Aș fi spălat eu vasele, dar nu am energie…
– O să le spăl eu, – spuse calm Eliza și se îndreptă către bucătărie, unde era dezordine.
Rareș s-a întors cu pachete după jumătate de oră, iar Ana Gavrilă s-a înveselit și, după ce a mâncat, s-a și ridicat din pat.
– Ce ordine ai făcut, Eliza! – exclamă femeia bătându-și mâinile. – Sunteți grozavi amândoi. Dacă nu erați voi, nu știu cum m-aș fi descurcat…
După aceste cuvinte, Eliza realiză că această poveste se repetă.
A fost exact la fel săptămâna trecută. Ana Gavrilă anunța că se simte rău, Eliza și Rareș veneau, și apoi medicii.
Femeia cerea apoi ceva gustos de la fiu și începea să se plângă că locuința nu este curată.
Din bunăvoință, Eliza oferea ajutor la curățenie, iar soacra părea să se simtă imediat mai bine când totul era în ordine.
Repetarea de astăzi o făcu pe Eliza să gândească că Ana Gavrilă îi șantajează cu sănătatea ei.
Ea împărtăși gândurile cu Rareș, care reacționă defensiv la presupunerile ei.
– Așa ceva nu se poate întâmpla! Mama nu m-ar scoate de la muncă fără un motiv serios, – spuse Rareș, nervos, învârtindu-se în cameră.
– Dar eu îți spun că așa este! – insistă femeia. – Probabil îi e plictiseală singură și vrea atenție. În același timp, se bucură de bunătăți și o curățenie gratuită.
– Nu spune prostii, – se încruntă bărbatul. – O acuzi pe nedrept…
Realizând că discuțiile cu Rareș sunt inutile, Eliza se gândi să-i dea o lecție soacrei.
Știa că, în curând, Ana Gavrilă va pune din nou pe jar familia, exclamând că se simte foarte rău.
Când Rareș nu a putut pleca de la muncă, Eliza a trebuit să meargă din nou. Și de această dată, nu a fost nimic serios.
– Fiule, când ajunge? – întrebă sec Ana Gavrilă.
– Azi nu poate, are serviciu, – minți nora.
– Cum așa?! Sunt bolnavă! – suspină femeia cu lacrimi în colțul ochilor.
– Toate valorile sunt normale, – spuse calm Eliza. – Și dacă totul este bine, plec și eu!
– Pleci? Dar medicii? Nu chemi pe nimeni azi? – protestă supărată Ana Gavrilă.
– De ce? Ești bine, – zâmbi nora.
În acel moment, Ana Gavrilă, care zăcea fără putere, se revitaliză subit și o privi amenințător pe Eliza.
– Fă măcar ordine, – comentă ea satisfăcută. – Venit-ai aici degeaba?
– Deci te simți mai bine? Ai forță, poți face singură curățenie, – nora îi lansă un sărut din vârful degetelor. – Și nu mai aștepta delicii, – adăugă ea și ieși pe ușă.
Eliza nu apucă să ajungă acasă, că Rareș o sună și începu să o dojenească ca pe un copil neascultător.
– Mama nu mai vrea să vii la ea! Spune că se simte rău și tu o agiți.
– Excelent! Nu am nimic împotrivă, – râse femeia, obosită să tot facă ordine în casa soacrei. – Totul deoarece am refuzat să fac curățenie azi la ea.
Eliza îi povesti soțului cum o învățase soția lecția și cum soacra se înviorase dintr-odată după refuzul ei.
De data aceasta, Rareș nu mai încercă să o contrazică. Realiză în sfârșit că mama sa profita de ei.
– Dacă nu te simți bine, sună direct medicii! – îi spuse el Anei Gavrilă. – Pe mine nu mă lasă de la muncă, Eliza nu vrei să o mai vezi. Te pot vizita doar în weekend.
– Atunci mai bine să nu mai veniți deloc, – răspunse mama cu voce supărată și încetă să-l mai sune pe Rareș fără un motiv serios.
