– Mama nu mai vrea să te duci la ea! Zice că îi provoci neliniște, – îi reproșa soției sale, Adrian.
– Vai, ce rău mă simt, copile, – oftează greu Maria Gavrilovici la telefon și își flutura mâinile prin fața feței. – Poate că nu mai am mult de trăit…
– Mamă, nu mai vorbi prostii, – o certă Adrian.
Nu-i plăcea deloc când femeia începea să se plângă de sănătatea ei.
Asta însemna că, din nou, trebuia să se oprească din muncă și să se ducă la ea.
– Ajung imediat! – anunță Adrian și cu o față jenată se duse la șeful său să-și ceară voie să plece.
Știa bine că Mihai Georgescu ar putea să-l refuze categoric, dar se gândi să încerce.
– Adu-ți aminte, Ionescu, ești deja obraznic de cât ai lipsit! – se enervă bărbatul. – Dacă la tine în fiecare săptămână apare o problemă cu mama, fie o iei la tine, fie îți cauți alt loc de muncă. Ha, ce joc de cuvinte mi-a ieșit, – adăugă el amuzat. – Nu, încă o dată, nu!
Realizând că de data asta norocul îi întorsese spatele, Adrian decise să-i sune soția.
– Ana, poți să te sustragi de la muncă? – șopti el rugător în telefon.
– Pentru ce?
– Cu mama iar e ceva în neregulă. Trebuie verificat…
– E totul în regulă cu ea. De câte ori ne-a chemat din nimicuri, – îi aminti femeia în grabă.
– Desigur, ce să te mai preocupe, doar nu e mama ta, nu-i așa? – se mâhnise Adrian. – După ce am pierdut pe tata, am rămas doar eu să-mi fac griji pentru ea…
– Bine, trec pe la ea acum. Chiar am terminat lecțiile, – răspunse Ana, care nu avea prea mare chef, după agitația elevilor, să asculte din nou suspinele soacrei.
Maria Gavrilovici punea în scenă un asemenea spectacol pentru a nu știu câta oară. Acum câteva zile, rudele chemase deja medicii pentru ea, care nu găsiseră nimic grav.
Femeia era convinsă că și de data asta situația va fi aceeași. Pregătindu-se, Ana porni către apartamentul soacrei.
Cum avea cheia, nu mai bătu la ușă, ci intră încet.
Sunetele televizorului ajungeau la ea, dar se întrerupseră imediat. Ana realiză că soacra își dăduse seama că cineva intrase.
– Tu ești? Dar fiul meu unde e? – se încruntă Maria Gavrilovici.
Era evident că nu era bucuroasă să o vadă pe nora în locul lui Adrian. Și asta însemna că, acum, nora urma să-i măsoare temperatura și tensiunea.
Soacra sperase ca fiul său să fie cel care să o acopere cu compasiune și să se agite după ea.
Ana o întrebă despre starea ei de sănătate și începu să-i măsoare semnele vitale, care se dovediră a fi normale pentru vârsta Mariei Gavrilovici.
– Sunteți bine, – i-o zise Ana calm.
– Nu, mă simt rău! – spuse soacra cu ton afectat. – Dacă Adrian ar fi fost aici, ar fi făcut ceva!
– “Ambulanța”? – întrebă nora simplu.
– Da! – mârâi ea, întorcându-se cu fața la perete.
Medicii, odată ajunși, ridicară din umeri, negăsind nimic anormal la Maria Gavrilovici.
Odată plecați, în apartament intră Adrian, îngrijorat. El începu să se agite în jurul mamei sale, neștiind cum să o răsfețe.
– Copile, aș mânca și eu ceva delicios, – spuse femeia visătoare.
Aceste cuvinte îl făcură să fugă la magazin să-i cumpere dulciuri și delicatese.
– Of, Anuță, n-am apucat să fac curat în bucătărie, dac-au început să mă ia durerile, – oftă din nou femeia. – M-aș ridica să spăl vasele, dar chiar n-am putere…
– Le voi spăla eu, – răspunse Ana calm, mergând spre bucătăria care era deja o harababură.
După jumătate de oră, Adrian reveni cu pungile. Maria Gavrilovici se înveseli numaidecât și, după ce mâncă, se ridică din pat.
– Doamne, ce curat ai făcut, Ana, – aplaudă femeia. – Sunteți grozavi. Dacă nu erați voi, nu știu cum m-aș fi descurcat…
Cuvintele acestea o făcură pe nora să realizeze că istoria se repeta.
Exact așa fusese și săptămâna trecută. Maria Gavrilovici spunea că se simte rău, apoi sosiseră Ana și Adrian, iar după aceea medicii.
După asta, femeia cerea fiului său ceva bun de mâncare și începea să se plângă că nu era făcut curat.
În gentilețe, Ana se oferea să facă curățenie, iar soacra se simțea brusc mai bine când casa devenea curată.
Repetarea aceea o făcu să se gândească că Maria Gavrilovici îi șantajează cu sănătatea ei.
Împărtăși aceste gânduri soțului ei, care însă primi defensiv presupunerile ei.
– Așa ceva nu-i posibil! Mama nu m-ar scoate de la muncă fără motiv, – protestă Adrian, agitându-se prin cameră.
– Zic eu că e așa! – nu cedă Ana. – Se plictisește singură și vrea atenție. Își mai încântă și ea puțin viața cu delicatese și curățenie fără efort.
– Nu mai vorbi prostii, – se încruntă Adrian. – O acuzi…
Văzând că discuția cu Adrian nu are rost, Ana hotărî să-i dea o lecție soacrei.
Știa că Maria Gavrilovici urma să-l sune pe fiul ei din nou, iar el va apela la ajutorul ei.
O săptămână mai târziu, femeia își alarmă din nou rudele cu o scenă dramatică despre cât de rău se simte.
Cum lui Adrian nu i se permisese să plece de la muncă, din nou trebuia să meargă Ana. Așa cum presupusese, și acum nu era nimic serios.
– Când vine fiul meu? – întrebă Maria Gavrilovici cu un ton sec.
– Astăzi nu poate, e la serviciu, – minți nora.
– Cum așa?! Eu sunt bolnavă! – spuse cu patos soacra și reuși să storcă o lacrimă.
– Toți parametrii tăi sunt normali, – îi replică Ana. – Și, dacă tot e bine, plec și eu!
– Pleci? Dar doctorii? Nici măcar azi nu chemi pe nimeni? – murmură Maria Gavrilovici furioasă.
– De ce? Nici nu văd să-ți fie bine, – zâmbi nora.
Până în acel moment zăcând fără vlagă, soacra se animă brusc și o privi furioasă pe Ana.
– Măcar să faci curat, – spuse femeia nemulțumită. – Degeaba ai venit, nu?
– Nu, pare că te simți mai bine? Ai putere să faci curat singură, – nora trimise un sărut în aer către Maria Gavrilovici. – Și nu te mai aștepta la bunătăți, – mai adăugă și dispăru pe ușă.
Ana nici nu apucase să ajungă acasă când Adrian îi telefonă și începu să o certe ca pe un copil neastâmpărat.
– Mama nu mai vrea să te duci la ea! Zice că ea e bolnavă, iar tu o neliniștești.
– Perfect! N-am nimic împotrivă, – zâmbi femeia, sătulă de treburile casnice la soacră. – Tot din cauză că am refuzat să fac curățenie în apartamentul ei.
Ana îi povesti apoi lui Adrian despre cum o păcălise pe Maria Gavrilovici și cum brusc își recăpătase energia după ce ea a refuzat.
De data asta, Adrian nu mai încercă să-și convingă soția de contrariu. Își dădu brusc seama că mama sa chiar o făcea intenționat.
– Dacă te simți rău, sună direct la doctori! – i-o zise Adrian Mariei Gavrilovici. – Eu nu pot să-mi părăsesc locul de muncă, pe Ana nu mai vrei să o vezi. Te pot vizita doar în weekend.
– Atunci n-o face deloc, – răspunse mama cu un glas afectat și nu-l mai sună pe Adrian aiurea.
