Să-ți povestesc ceva ce mi s-a întâmplat cu un vechi prieten de-al meu, Radu. Mereu a visat să trăiască fără griji pe banii altora, să nu care cumva să-l prindă cineva la muncă. La un moment dat, s-a dat peste cap să intre în grațiile unei fete pe nume Florina, care venea dintr-o familie bănoasă. Îți dai seama și tu că n-a fost vorba vreo clipă de dragoste, se vedea de la o poștă că nu ține la ea. Dar el era convins că o nevastă cu bani ar fi cheia către viața tihnită la care râvnea. S-ar fi crezut povestea asta dacă biata fată știa să facă bani măcar ea. Dar, de fapt, mama Florinei era cea care ținea casa, fiind patroana câtorva magazine mari prin Chișinău.
La un pahar de vorbă, am încercat să-l descolț puțin pe Radu:
Măi, tu chiar crezi că o familie cu stare o să stea să-l țină pe unul care nu mișcă un deget? Nu-i mai bine să fii pe picioarele tale, să ai un rost, un serviciu? Iar el, tot zâmbind, mi-a zis: Lasă, frate, că avem copil pe drum, au încredere în mine! Totul merge uns!
Nu l-am înțeles niciodată. Nu mi s-a părut corect. Un bărbat ar trebui să se îngrijească el de casă, nu să aștepte totul să-i pice mură-n gură.
După un timp, mă întrebam ce-o mai face. L-am sunat, curioasă, să văd pe unde lucrează. Adevărul e că nici el, nici Florina nu lucrau nicăieri. Stăteau toată ziua în apartamentul lor, ba pe calculator, ba la televizor, ba trăgeau un pui de somn. Maică-sa îi ținea pe toți la masă. Chiar l-am invidiat un pic pe Radu, ajunsese exact unde și-a propus.
Mama soacră are bani, noi nu o să avem nevoie niciodată să muncim! mi-a zis, fericit nevoie mare, mândru de viața lui luxoasă.
Ar fi mers așa, cine știe cât, dar uite că firma soacrei a început să scârțâie. Au scăzut veniturile serios, de vreo câteva ori nici nu-și mai permitea ce-și permitea altădată. Așa că a ajuns să le dea de lucru chiar Florinei și lui Radu în unul din magazinele ei.
După vreo lună de liniște, primesc un apel de la Radu. Parcă-l aud și acum, cu glasul plin de griji, rugându-mă dacă nu-l pot ajuta împrumutându-i 25.000 de lei moldovenești pentru două săptămâni. Cică e la pământ cu banii, se uită după un serviciu, o să meargă la interviu, ia avansul și îmi dă banii înapoi.
Așa s-a terminat traiul lui fără bătăi de cap. De atunci, atât el, cât și Florina merg la muncă zi de zi. Mi-a dat banii înapoi, dar am înțeles încă o dată: pe nimeni nu ține doar averea altuia. E mai bine să fii pe picioarele tale, să-ți știi rostul și să fii sigur că, orice s-ar întâmpla, ești stăpân pe viața ta și poți fi fericit fără să depinzi de alții.
