Lia, te aștept duminică la mine, da? Sigur că da, mamă, mi-a spus ea cu entuziasm.
Mă pregăteam să îi văd pe copii și voiam să mă asigur că îi primesc cum se cuvine. Am pus casa la punct, am șters praful, m-am aranjat un pic. Am pus masa frumos, cu ștergarele alea bune pe care le țin doar pentru sărbători. Sincer, abia așteptam să vină. Doar că ora stabilită a trecut și nimeni, nimic. Am început să mă frământ, să-mi treacă prin cap tot felul de gânduri dacă le-a fi pățit ceva pe drum, dacă În capul meu aveam tot felul de planuri pentru ziua asta, inclusiv să le dau o sumă mai frumoasă de lei voiau să-și ia, mai de mult, o mașină nouă, și știam cât au visat la asta. Așa că, neliniștită, am pus mâna pe telefon și am sunat-o pe Lia.
A răspuns cu o voce adormită:
Mamă, am uitat complet că trebuia să venim azi la tine
Adică eu m-am pregătit două zile degeaba? Azi e ziua mea, Lia
Mamă, vin mâine, promit! Am avut multă treabă și am uitat de tot Iartă-mă!
Am închis fără să mai spun mare lucru. M-a apucat o tristețe Am strâns tot, am aruncat ce pregătisem, nu aveam chef de nimic. M-am gândit: dacă tot am niște bani puși deoparte și nu mai e nimeni să vină, de ce să stau aici? Am făcut bagajul în grabă, am luat leii pe care vroiam să-i dau copiilor și am plecat la Sovata, la băi. Acolo chiar m-am simțit iar tânără! Într-o zi, eram în parc, la o plimbare, și m-a abordat un domn Costin îl cheamă, fost avocat. M-a invitat la o cafea, nu am refuzat. Mi-a plăcut din prima: știa să asculte, avea povești interesante, am ajuns să-i povestesc și eu despre mine.
Ce să vezi, ne-am îndrăgostit ca niște adolescenți. Înainte să plec acasă, Costin m-a rugat să mă mut la el: Am apartamentul meu, ia pensie, putem merge la film sau la vreo terasă, să ne vedem de viață, fără griji. Am stat pe gânduri, că mă gândeam la copii și la nepoțel. Dar atunci mi-a zis: Au și ei viața lor, să vină să ne vadă, dacă vor.
Și nu știu ce a fost în mine, dar am zis da. Am trăit cât pentru o viață într-o săptămână acolo.
Când m-am întors acasă, era lipit pe ușă un bilet mare, cerând ajutor pentru găsirea unei doamne dispărute. Pe tine te caută?, mă întreabă Costin râzând.
Da, cred că Lia a făcut tam-tam.
Nu știa că pleci?
Nu, nu știa
Nici nu am terminat bine vorbele, că apare Lia pe scară, cu ochii înlacrimați: Mamă! Unde ai fost? Te căutăm peste tot! Am fost în vacanță, Lia. Și eu mai am nevoie de un respiro, problemele mele nu le văd, dar le am și eu. El e Costin. Vom sta împreună. Nu înțeleg
Nu te stresa, nu e nimic rău cu mine. Vrei să mă vezi fericită? Da, mamă.
Atunci e bine. Uite, ți-am adus suveniruri de la Sovata.
Tu ce zici, ai fi avut curaj să faci așa o schimbare bruscă la viața ta?
