Despărțire cu tam-tam
Exact patru ani au rezistat familia Roșcoveni în căsătorie. Oricât au încercat să joace rolul iubirii eterne, nu au reușit să-și prindă rădăcinile în pământul fericirii conjugale. La orizont se profila divorțul.
Și cum, așa simplu divorțați și gata? a întrebat-o prietena pe Ana Roșcovenu, când aceasta a chemat-o să aline stresul cu niște bruschete italiene rotunde.
Da. Ce ne mai rămâne de făcut? Am discutat totul. Va fi mai bine pentru amândoi…
Da nu, nu mă refer doar la divorț mă gândeam la eveniment în sine. Trebuie să sărbătoriți cumva omenește. Să puneți punct, cum s-ar zice.
Sunt cam stresată în ultima vreme, nu trebuie să calci pe răni, s-a ofensat Ana, mâncând din durere pizza cu ananas și pe urmă pizza cu fructe de mare.
Nu glumeam cu tine, draga mea, e vorba de sărbătoarea despărțirii! La nunta voastră ați făcut un spectacol atât de mare că eu încă mai plătesc rata pentru tortul vostru. De ce să nu faceți un divorț pe cinste? Cu restaurant, cortegiu, organizator, cu arderea simbolică a podului? M-aș distra…
Se poate așa ceva?
Se poate, ba chiar se și cere!
Dar eu n-am bani de cheltuit. Oricum urmează să împărțim totul: pernele, pilotul, fețele de pernă rupte în două.
Cunosc pe cineva care organizează totul doar pentru un sac de cartofi. Restul îl recuperezi din cadouri. Hai să ne gândim la petrecerea de despărțire cu fetele. Trebuie ceva cât mai simplu, cât mai cuviincios, să-ți iei adio ca lumea de viața de familie.
Adică iar o să zicem că ne vedem cu fetele și până la urmă nu ne întâlnim că toate au bărbați și copii?
Perfect!
A doua zi, Ana și prietena ei au mers la biroul organizatoarei, o fată pe nume Viorica. Viorica le-a primit de fapt în mall-ul din Chișinău, la casa unei clătitării, servind și clienți în același timp.
Poți să ne ajuți? a întrebat prietena Anei, explicând situația.
Foarte ușor! Văd deja cum o să fie, Viorica a dat ochii peste cap și a început să viseze cu voce tare: Mireasa, frumoasă, într-o rochie neagră de doliu, jură solemn că niciodată, sub nici o formă. Mirele, în inevitabilii lui pantaloni de trening, pe care în sfârșit îi poate purta non-stop, spune răspicat: Nu!. Apoi cu toții se duc la amanet și depun inelele. Oaspeții scandează: Sec!, Demisec!… Dar mai văd eu, a spus Viorica, strigând brusc Comanda șaizeci și patru e gata!
Soțul Anei, spre surprinderea tuturor, a fost încântat de idee, însă părinții nu au fost de acord.
Astea sunt obiceiuri noi, străine. Pe vremea noastră divorțam în liniște și ne uram pe veci, bombăneau mamele și tații ambilor. Nu vă dăm bani de așa ceva!
Peste o săptămână, totul era pus la punct. După scenariul Vioricăi, totul începea cu răscumpărarea mirelui. Soțul trebuia să plece din apartament trecând prin tot soiul de probe: concursuri, cântece, iar participanții îi dădeau bani sau ajutor doar ca să plece cât mai repede de acasă. Cum blocul avea opt etaje, lui Victor i s-a permis să ia liftul, unde au pus și restul bagajului și martorul său.
Un verișor al Vioricăi, care lucra la poliție, a venit să fotografieze evenimentul în detaliu. După divorț, nouă persoane au rămas cu amintiri de neuitat.
Hai la Starea Civilă! a anunțat solemn Viorica, când toți erau jos la intrare.
După noua tradiție, familia Roșcoveni au mers împreună cu mașina la oficiul stării civile, ca să plece fiecare în altă direcție după, iar invitații au primit bilete de troleibuz, bani mărunți pentru drum și mașina fotografului unde au ținut și concursuri: amprente, interogatorii hazlii. Pe drum cântau celebrul Sunt liber! al lui Valeriu Sterian.
Când toate actele au fost semnate iar “celula de bază a societății” a fost dizolvată, toată lumea a ieșit afară. Viorica a adus o colivie mare și i-a pus pe toți să prindă doi porumbei. Se cânta, se dansa, se râdea invitații îi felicitau pe proaspăt despărțiți, iar domnii îi urau lui Victor ani mulți de viață liniștită. Soțiile îi trag la răspundere pe soții lor, apoi prindeau buchetul de facturi de utilități legate cu sfoară.
Vai, ce chef au făcut! Parcă la logodnă au așteptat atâta, a zis cineva de la o altă nuntă.
Nu, am auzit că aceștia divorțează, i-a explicat altcineva.
După ce au văzut cât de fericiți sunt cei doi, mai multe cupluri au decis să amâne căsătoria.
Când lacătul de pe pod a fost tăiat, iar inelele au fost duse la amanet pentru a acoperi o parte din cheltuieli, tot alaiul a mers la restaurant. I-a întâmpinat acolo orchestra tradițională, prânz de afaceri și clătite cu miere. Sponsorul banchetului a fost Clătităria nr. 8, unde lucra Viorica la casă. Tortul era tot pe bază de clătite.
E ca un parastas, a oftat Ana privind atmosfera din jur.
Păi azi ne luăm rămas bun de la fericirea conjugală, a răspuns Viorica, propunând foștilor miri să danseze ultimul vals.
A început o mazurcă veche.
Și totuși, a ieșit bine, i-a spus Ana lui Victor, învârtindu-se în mijlocul sălii.
Chiar așa, a răspuns el. N-am văzut niciodată părinții noștri atât de împăcați.
Au făcut o tură și Ana a văzut cum tatăl ei și tatăl lui Victor, dușmani de moarte cândva, îmbrățișează și plâng cântând încet ceva de Dor Făgărășan.
Masa gemea de cadouri: lenjerii pentru paturi single, bilete la concerte, gantere, farfurii pentru o persoană, vouchere la yoga, la sală, la striptease… La final, divorțații au primit chei de la camere separate la pensiuni din alte sectoare și discounturi la Clătităria nr. 8, plus un voucher pentru două curse cu mașina de poliție.
A fost și un foc de artificii și tort la promoție. Oaspeții mulțumiți au plecat fiecare acasă la ai lor, iar Ana cu Victor au pornit pe drumuri diferite.
După trei săptămâni, albumul foto era gata. Victor venise chiar atunci să-și ia cleștele pentru unghii.
Foarte frumoase fotografiile, a spus Ana, răsfoind cu fostul soț pozele alb-negru cu fețe vesele și multă ironie.
Da, reușit, a aprobat el. Îți schimbi numele de familie?
Nu, m-am obișnuit deja. Și Puțină nu sună cu nimic mai bine…
Clar, a zâmbit Victor. Eu plec?
Da… De fapt, stai!
Victor a ridicat sprânceana așteptând.
Nu vrei să ieșim la o clătită? Azi expiră cupoanele pe care le-am primit… parcă ar fi păcat!
Da, ar fi. Știi că la noi clătita e semn de noroc și început nou? Poate e un semn. Deci, zici că ieșim la întâlnire?
Hmm… crezi că nu e o greșeală după ce am făcut divorțul ăsta cu atâta tam-tam? Am auzit că s-a vorbit la știri despre noi…
Nu știu, dar cine să ne judece? Suntem oameni liberi, putem să ne vedem cu cine vrem. Apropo, săptămâna viitoare martorii noștri divorțează și ei. Ne-au invitat la divorț. Vii cu mine?
Mă mai gândesc, a surâs Ana. Tocmai am de la ei o lenjerie single nouă am ce le dărui.
Uneori, ca să te regăsești, trebuie întâi să ai curajul să-ți iei rămas bun cu zâmbetul pe buze. Numai așa poți merge mai departe cu sufletul împăcat.
