Mihai a ajuns acasă. Mirarea lui a fost mare: nicăieri nu era soția sa. Absența acesteia și a fiului lor de un an l-a pus serios pe gânduri. Hotărât să deslușească misterul, s-a dus la vecina de la doi, să întrebe dacă știe ceva. Surpriză totală: chiar vecina ieșea din casă, ținând în brațe băiețelul lui Mihai.
A ieșit la iveală că Viorica, soția lui Mihai, îi lăsase copilul vecinei fiindcă avusese o treabă urgentă.
Deși bărbatul avea ceva experiență cu bebelușii să nu uităm câte scutece a schimbat tot anul trecut nu-i dădea pace gândul ce-ar fi putut apărea atât de brusc, încât Viorica să dispară ca vântul. Totuși, a apreciat-o că i-a lăsat ceva mâncare la încălzit în cuptorul cu microunde: o ciorbă de burtă și, probabil, ceva sarmale că doar nu era să îl lase flămând pe capul familiei!
A trecut timpul jumate de oră, o oră, două, cinci , iar neliniștea lui Mihai creștea ca cozonacul în cuptor. A încercat să dea nenumărate telefoane, dar nici gând să-i răspundă femeia. Minutele se transformau în ore, iar Mihai aproape că-și făcea părul permanent de stres. Reuși totuși să-l adoarmă pe băiețel, privind insistent spre ușă, poate-poate se aude vreun clinchet de chei.
În cele din urmă, telefonul a sunat. Emoționat și puțin speriat, Mihai a răspuns imediat, copleșit de nerăbdare să afle pe unde umblase jumătatea lui mai bună. Însă n-a aflat nimic, căci Viorica a evitat orice explicație. În schimb, i-a spus pe un ton sec și impasibil că nu are de gând să se mai întoarcă acasă și că băiatul rămâne de aici înainte doar pe mâna lui Mihai.
Lui Mihai aproape că i-a căzut telefonul din mână. O vreme a mai rămas cu receptorul la ureche, așteptând să-i spună cineva că-i o glumă proastă, dar gluma nu venea. Deodată, o responsabilitate mai mare ca taxele la ANAF l-a năpădit: va fi și mamă, și tată pentru băiatul lui, de unul singur, cu tot ce presupune asta între două porții de mămăligă și-o scutecare de noapte.
Press «Like» and get the best posts on Facebook ↓
