Marcel a revenit acasă și a dat peste o scenă care i-a tulburat sufletul soția lui, Doinița, era de negăsit. Absenta ei, împreună cu faptul că băiețelul lor de un an, Vlad, nu era nici el prin preajmă, l-a făcut pe Marcel să se simtă neliniștit și surprins. Hotărât să afle ce se întâmplă, Marcel a ieșit în curte și s-a dus la vecinul său, domnul Petru, ca să-l întrebe dacă știe ceva despre soția lui. Spre uluirea lui, Petru a ieșit din casă ținându-l pe Vlad în brațe.
S-a aflat că Doinița își lăsase băiatul în grija vecinului pentru că trebuia să rezolve o problemă urgentă. Chiar dacă Marcel avea experiență în creșterea copilului, nu s-a putut abține să se întrebe ce ar fi putut-o determina pe Doinița să plece atât de pe neașteptate. Cu toate astea, îi era recunoscător că îi lăsase ceva de mâncare, o porție de sarmale încălzită la cuptorul cu microunde.
Minutele au trecut jumătate de oră, apoi una, două, cinci iar Marcel devenea din ce în ce mai neliniștit. A încercat în repetate rânduri să o contacteze pe Doinița, dar ea nu răspundea nicicum la numeroasele sale apeluri. Fiecare oră ce se scurgea îi mărea anxietatea. În cele din urmă, a reușit să îl adoarmă pe Vlad, rămânând totuși cu ochii pe telefon, așteptând un semn de la soția sa.
După mult timp, a primit în sfârșit acel apel pe care îl aștepta cu sufletul la gură. Entuziasmat, Marcel a răspuns imediat și a început să o întrebe pe Doinița unde se află și ce s-a întâmplat. Spre marea lui dezamăgire însă, Doinița a evitat să îi răspundă direct. În loc să îi spună adevărul, i-a spus doar că nu are de gând să se întoarcă acasă și că a hotărât să îl lase pe Vlad în grija lui Marcel pentru totdeauna.
Șocat și rănit, Marcel nu putea să accepte ce tocmai auzise. S-a agățat de telefon, sperând că totuși e o glumă amară, dar realitatea crudă nu-i dădea pace. Rămas singur, Marcel se vedea nevoit să ducă greul pe umeri, să fie și mamă și tată pentru Vlad, să îl crească și să îi ofere tot ce are mai bun, chiar dacă inima lui era frântă.
