Într-o zi când mă întorceam acasă de la serviciu, am avut o situație puțin neplăcută. Lucrez ca profesor, uneori sunt zile în care rămân după finisarea lecțiilor la diverse întruniri sau pentru a îmi verifica porumbeii, așa numesc controlul lucrărilor elevilor mei și multe alte lucruri diferite pe care le fac în afara orelor de lucru.
Acea zi era una din acele zile. Pe lângă faptul că sunt profesor de matematică, sunt diriginte cu jumătate de normă și să fiu sincer îmi este de ajuns. Am programat o adunare cu părinții elevilor clasei mele, era vorba de seară pentru că altfel nu puteam să adun părinții, cred că înțelegeți, fiecare este ocupat la serviciu și în general era singura oră normală la care majoritatea mămicilor și tăticilor erau de acord să vină. Am finisat adunarea, am rezolvat toate problemele clasei și a venit timpul să mă întorc acasă.
Mi-am cumpărat un bilet de autobuz, locuiam un pic departe de serviciu, dura vreo patruzeci de minute să mă întorc acasă. Am cumpărat un bilet și am așteptat autobuzul. Iată-l că a venit. Toți pasagerii s-au așezat și au așteptat plecarea. Într-un moment dat intră o bunică. Se apropie de mine și îmi cere să eliberez locul pentru ea. În sinea mea m-am întrebat de ce? În bilet fiecare are locul lui, însă ea a început să îmi spună că ea mereu stă pe acel loc și îi este mai comfortabil acolo.
Sincer, eram atât de obosit încât nu am avut puterea să mă cert cu această femeie, mă simțeam bine pe locul meu și am decis pur și simplu să merg la șofer și să-l las să se ocupe de acest pasager. El a așezat toți pasagerii la locul lor și am pornit spre drum. Nu știu dacă am procedat corect, dar uneori trebuie să lupți pentru locul tău nu pur și simplu să îl dai.
