Dimineață, Mihai și-a adus aminte brusc că mâine e ziua de naștere a soției sale, Viorica. A stat mult pe gânduri ce cadou să-i facă, pentru că el era convins că are cea mai minunată nevastă din tot Chișinăul și cea mai tare mamă pentru copiii lor. În fiecare zi, casa strălucea de curățenie, mâncarea era gata la timp, iar copiii păreau că-s scoși din revistă curați, aranjați și fericiți. Viorica n-a uitat niciodată de Mihai, încercând mereu să-i citească gândurile. Viorica și Mihai au patru copii, de la Tudor, cel mic de 6 ani, până la Ana, cea mare de 17 ani. Să nu credeți că exagerez Viorica este efectiv o mamă de poveste. Are o relație deschisă cu toți copiii, îi place la nebunie să organizeze excursii prin Moldova, face tot felul de mărțișoare pentru grădiniță, participă la comitetul părinților, ajută la teme chiar și la matematică, respectă prietenii copiilor și stă cu oricine la povești de la suflet la suflet, tot făcând de vreo șase ori pe zi curățenie. Gătește pentru toți gustos și cât pentru tot cartierul.
Viorica pare mulțumită și zâmbitoare, ba chiar povestește mereu cât de fericită e, că nu-i obișnuită să se plângă ca vecina Ludmila. Când copiii erau încă mici, Mihai a întrebat-o cu seriozitate ce și-ar dori de ziua ei. Nu știu, a spus ea, dar cred că mi-ar plăcea o zi liberă! O zi doar pentru mine! Să dorm, să mă relaxez, să zac în cadă fără să mă strige nimeni!. Dar – ca-n viață – nimeni n-a luat în serios dorința ei. Au râs și au uitat rapid.
Oricum era imposibil atunci: copiii erau mici, cine să stea cu ei cât timp Viorica visează la o zi fără Mami, fă asta! sau Tudor bate pe Ștefan!. Viorica era sigură că nici Mihai nu credea că zise ceva deosebit. Mihai i-a cumpărat atunci un set de cratițe și tigăi noi, iar discuția a rămas la sertar, alături de alte dorințe nespuse. Acum, copiii lor sunt mari, niciunul nu mai cere biberoane, și Viorica tot mai des spune că abia așteaptă să-i vadă la casa lor, să aibă și ea ceva liniște dar până atunci, încă are grijă de toți. Cu ocazia acestei aniversări, Mihai i-a oferit Vioricăi o pereche de cercei de aur de la bijuteria de pe strada Ștefan cel Mare tare frumoși și eleganți. Normal, Viorica a fost foarte fericită și i-a pus imediat la ureche ca să-i vadă toată familia.
A pus masa, a adunat rudele și tot neamul și au sărbătorit cu sarmale, salată de boeuf și vin de Cricova. Pe la unu noaptea, Mihai s-a trezit și a observat că Viorica n-a mers încă la culcare: întâi i-a băgat pe toți copiii la culcare, apoi a plecat în bucătărie să spele vasele tot cu mâinile ei. Viorica părea istovită și abia se ținea pe picioare. Când s-a trezit Viorica dimineața, era liniște și parcă nimeni nu era acasă sentiment straniu pentru ea, care e obișnuită cu gălăgia copiilor. Intră în bucătărie și vede un bilețel pe masă: Am plecat în sat la mama, să nu te trezim. Ne întoarcem mâine, deci nu uita să te odihnești! Cu drag, Mihai. Tocmai atunci sună la ușă curierul și îi înmânează Vioricăi un buchet mare de flori. De data asta, dorința ei s-a împlinit, chiar dacă abia acum și-a dat seama cât de ciudat e să aibă liniște totală, dar și cât de mult a meritat-o.
