Nunta trebuia să fie cea mai fericită zi din viața lui Radu și a Corinei. Un restaurant de lux din centrul Chișinăului, invitați aleși pe sprânceană, decorațiuni pentru care s-au plătit zeci de mii de lei moldovenești. Dar sub aparența perfectă, se ascundea o realitate tristă, care a ieșit la iveală tocmai în toiul petrecerii.
Scena 1: Venin sub zâmbet
La masa de onoare, Corina strălucea în rochia ei creată de un designer celebru. Când fotograful și-a întors privirea, ea s-a aplecat spre Radu. Vocea ei, altădată blândă, i-a sunat acum ca o asprime tăiată în gheață:
**Uită-te la ea. Rochia aia veche stric toate pozele mele. Spune-i fotografului să o scoată din cadru sau să o pună cât mai departe, lângă ușă sau la capătul mesei.**
Scena 2: Mama
Radu i-a urmărit privirea. În mijlocul sălii stătea mama lui. Avea o rochie simplă, veche, iar mâinile muncite și le ținea strâns pe șervețel. Se simțea stingheră între atâta opulență, dar ochii îi sclipeau de mândrie liniștită pentru fiul ei.
Scena 3: Adevărul amar
Inima lui Radu a tresărit. S-a uitat la costumul lui de gală, impecabil, apoi la degetele goale ale mamei sale.
**Mama și-a vândut singurul inel de aur ca să-mi poată cumpăra acest costum,** a șoptit el, cu glas stins.
Scena 4: Inimă rece
Corina doar a dat ochii peste cap și a oftat sfidător:
**Și? Asta nu înseamnă că poate să-mi strice mie pozele. Fă ceva! Acum!**
Scena 5: Decizia
În acea clipă, ceva s-a rupt în Radu. S-a dat încet la o parte de lângă mireasă. Și-a luat butoniera prețioasă și a azvârlit-o pe masă, în fața Corinei, cu un gest hotărât:
**Rezolv eu.**
Scena 6: Final neașteptat
Radu s-a ridicat și a pornit, fără să se uite înapoi, spre mijlocul sălii. Toți invitații au amuțit. Corina a rămas cu gura căscată, ferm convinsă că merge să pună lucrurile la punct.
Dar Radu s-a aplecat în fața mamei sale. I-a luat mâinile și le-a sărutat, chiar în fața tuturor.
Mamă, iartă-mă, a spus el apăsat, ca să audă fiecare om din încăpere. Hai să plecăm de aici. Nu ai ce căuta într-un loc unde dragostea ta nu e prețuită.
Și-a condus mama spre ușă, ținând-o strâns la braț.
Radu! Unde te duci? Întoarce-te! a țipat Corina, cu chipul răvășit de rușine și furie.
Radu s-a oprit în dreptul ușii și a privit-o peste umăr:
**Știi, Corina, ai dreptate estetica contează. Și în viața mea nu mai e loc pentru suflete urâte ca al tău. Nunta s-a sfârșit.**
Și a ieșit astfel, lăsând-o pe mireasa perfectă singură între strălucirile reci ale sălii decorate. În noaptea aceea, Radu nu și-a găsit mireasa, dar a păstrat ce avea mai de preț: onoarea și iubirea față de mama lui.
