Nu ați reușit, voi, să creșteți copiii cum trebuie. Uite la Ciprian al lui Dănuț
Pe vremuri, când mă gândesc la acele timpuri, Ancuța nu pricepea deloc de ce mama se luase de ea. Parcă, nu demult, toate mergeau bine, mai ales când era copilă. Mama o dădea mereu exemplu pentru fratele mai mare, o lăuda.
Ei trăiau nici bine, nici rău. Nu făceau risipă, însă nici lipsuri mari nu aveau. Cât trebuia, atât se găsea, iar pentru cele mai mari, toată familia strângea fiecare leu. Aveau chiar și o Dacie veche, nu cine știe ce, dar mergea. Dacă se strica, tata o repara cum putea.
După ce a terminat liceul, fratele, Alexandru, a intrat la universitate la București. Cheltuieli mari, chirie, facultate, mâncare
Ancuța vedea că părinților le era greu și că strângeau cureaua peste tot. Curând venea și rândul ei, că aveau doi ani diferență.
Încă o bucureșteancă n-om putea ține, avem facultăți și la noi în oraș, înscrie-te aici.
Ancuța s-a conformat, a intrat la Universitatea din Iași și și-a găsit și serviciu. La început ducea colete în weekend, apoi s-a angajat chelneriță la o cafenea din cartier. Învăța pe locurile bugetate, iar de haine sau mâncare își câștiga bani, ba chiar le lua uneori și acasă.
Bravo, fată, ne folosești și acasă. Învățat, muncit Că doar Ciprian nu poate lucra, are prea mult de învățat și îi e greu. Se obosește.
Și eu obosesc, scriu licența nopțile.
Nu-i același lucru, acasă e acasă.
După mulți ani, fratele a absolvit, a început să-și caute job. De ce să se întoarcă înapoi în orășel, când la București era viitorul? Locuri de muncă ar fi fost, dar pentru pretențiile lui nu prea erau. Părinții încă îl ajutau.
Trebuie să se așeze pe picioare, după aia se pornește totul.
Dar nu s-a pornit așa ușor. Alexandru a găsit cu greu ceva de lucru, pe urmă s-a însurat, brusc, cu fata șefului. Din cauza unui copil venit mai înainte de vreme.
Avea băiat, deci era aranjat. Părinții socri le-au luat apartament în București, iar socrul i-a dat și post și salariu mai mare. Norocos a fost, ce mai! Părinții au oftat ușurați.
Ancuța s-a măritat și ea, dar nu tot cu odrasla vreunui director, ci cu un băiat simplu. Au strâns singuri bani de apartament, nu în Capitală, ci în Iași.
A sosit pe lume Ana-Maria, apoi gemenii băieți. Aușteptat la al doilea copil, dar s-au trezit cu doi A fost greu, dar nu s-au plâns. Copiii au crescut, au mers la școală.
Când au împlinit 35 de ani de conviețuire, părinții au decis să-i sărbătorească. Pe la 25 sau 30 de ani nu au avut bani, dar acum s-au hotărât.
Alexandru a venit cu băiatul, soția era ocupată, dar a trimis cadou: un voucher de electrocasnice. Le-a spus să-și ia o mașină de spălat vase.
Dar Alexandru le-a adus personal și a instalat-o. Toată seara, mama se lăuda cu minunea prin casă. După răsfăț, nu trebuie să spălăm vasele, că spala mașina singură!
Pachetul de la familia Ancuței, o excursie romantică pentru părinți, era mai scumpă ca mașina, dar n-a mai contat pe lângă laudele pentru darul fratelui.
Părinții au mers la odihnă, au mulțumit Ancuței, dar mama nu s-a putut abține: Te-ai risipit cu banii! Excursia s-a dus, dar mașina de spălat e aici!
De atunci, la orice ocazie, mama nu scăpa vreo vorbă despre fiul reușit. Fiul e la Capitală, om mare de-acum! Are carieră, apartament, soție și băiat UNUL!
Un copil, nu trei pe banca bisericii! Ce v-a trebuit trei? Trebuiau educați. Acum e simplu, după aia? Uite la Ciprian
La Ciprian e apartament cu de toate aspirator robot, lumină automată la clapă, vase spălate cât ai clipi, mâncare vin direct acasă, și vine și menajeră!
Mamă, eu fac totul, copiii și soțul mă ajută.
Dar la Ciprian
Dar la Ciprian
Dar fratele tău
A curs timpul, copiii Ancuței au crescut. Niciunul n-a intrat în facultăți la București, dar și-au luat licența la Iași. Și de asta mama avea ceva de zis:
Nu s-a putut cu voi să faceți copiii oameni. Uite la Ciprian al lui Dănuț
Mamă, copiii noștri sunt buni. Despre Ciprian nu știi totul! Am fost la ei, am văzut, nu e cum pare.
Nu căuta scuze, dacă nu ai ajuns tu ceva, și copiii vor fi la fel. Săracii
Așa-i, mamă. Eu nu-s nimic. Am serviciu bun, dar nu la Capitală! Soț reușit, dar nu ales. Copii cu diplome roșii dar acasă, nu la București!
Apartament frumos, dar nu avem menajeră. Aspirator, mașină de spălat avem, dar apăsăm singuri butoanele.
Vă ajutăm, cât putem. Ciprian nu are de unde să vă dea pentru medicamente, are cheltuieli mari acolo la Capitală.
El s-a ridicat, iar tu nu ești nimic!
Odată a venit Alexandru acasă. Mama credea că doar în vizită, dar era de tot. Soția sa ceruse divorț, socrul l-a dat afară, și cu băiatul probleme multe.
La Iași job nu găsea ca în București, iar salariile de zeci de ori mai mici.
Ancuța, am hotărât: trebuie să deschidă afacere. E pregătit. Nu poate lucra ca un simplu inginer după atâtea studii la Capitală, zice mama.
Ați hotărât, hotărâți.
Avem nevoie de ajutorul tău. De bani, de credit. Voi nu aveți nevoie de nimic, nu stați la București.
Nici Alexandru nu e la București! Poate a venit vremea să coboare cu picioarele pe pământ.
Ție nu-ți trebuie nimic, dar lui îi trebuie! El
Mamă, noi ne ajutăm copiii, vă mai dăm și vouă. Avem nevoie de mașină nouă, alte lucruri mici.
Lasă mașina, sunt mai importante banii pentru Ciprian.
Știu, mamă. Ciprian întotdeauna a fost mai important. Din ziua în care a plecat la București. Eu nu am vrut la București, dar nici aici nu m-ați ajutat.
Casa bunicilor de pe mamă a fost dată ca să facă școală și să trăiască fratele la capitală, tot pentru că s-a ridicat în lume. Casa bunicilor de pe tată a ajuns la București, fiindcă băiatului mare îi trebuia mașină.
Țin minte că am cerut bani cu împrumut pentru căruciorul de gemeni. Nici cu împrumut nu ați vrut! Te-ai gândit că am stat la el la București? Nici vorbă! Doar duceam colete de la voi, dormeam la hotel. Soția lui nu ne voia, că eram din provincie.
Acum e divorțat și are nevoie de ajutor. Nici apartament nu mai are, nici mașină, copilul lui a distrus totul.
Nu mai vreau să vorbim de necazurile lui, ajutăm și gata.
Nu, mamă, la Iași găsește de muncă, salariu bun. Sau nu, pentru el nu-i destul. Pentru noi e destul, dar pentru el e nimic.
Și ce să-i dau? Bani pentru afacere, apoi pentru mașină, apoi pentru casă Nu, mamă! Nu-i frumos ca omul reușit să ia bani de la sora săracă din provincie, care nu s-a făcut doamnă!
Și mie de ce-mi vorbești așa?
Stai liniștită, mamă! Am priceput că doar fratele meu s-a făcut om. Acum stă cu voi, să vă ajute și el. A venit vremea lui.
Ancuța! Ne-ai pus să vindem apartamentul! Înțelegi ce faci?
Ba nu, doar să nu uitați să vă luați măcar o cameră.
Părinții au vândut apartamentul, au luat o garsonieră veche. Restul banilor i-au dat lui Alexandru, iar el s-a întors la București. Ce să caute la Iași, într-un orășel oarecare?
Afacere nu a fost, iar în ochii mei, tot om rămânea. Mama avea motiv s-o ia de la început, mereu îi arunca vorbe Ancuței că nu e bună de nimic, iar acum cerea ajutor pentru reparația apartamentului. Ancuța a ajutat cu bani, dar la renovare n-a vrut să se bage.
Știu că la urmă tot la frate rămâne apartamentul, să-l aranjeze el! Omul mare!
Banii s-au terminat, Alexandru s-a întors iar la părinți. Înghesuială mare în garsonieră, dar n-ai ce-i face.
Dormea pe canapeaua din bucătărie dar a fost om. Ce să-i faci?! Părinții, cum se spune, au pus pe calul greșit.
Voi ce părere aveți? Scrieți gândurile în comentarii, lăsați un mi-a plăcut!
