Loredana, am ajuns acasă, pregătește-te de surpriză!
Dorine?! Cum de-ai ajuns așa devreme? Nu trebuia să te întorci abia peste trei zile…
O femeie de vreo treizeci de ani a apărut în hol, încercând să-și tragă grăbită halatul de mătase pe ea, cu o privire surprinsă spre bărbatul de la ușă.
Am vrut să-ți fac o surpriză, Lore. Uite că mi-a ieșit! Nu te bucuri? Un bărbat înalt, cu umerii lați, îi zâmbea larg, mulțumit că și-a atins scopul.
Ba da, mă bucur mult! Du-te direct în bucătărie, încălzesc imediat de mâncare.
Foarte mulțumit de el, Dorin i-a dat din cap soției și a pornit spre bucătărie. Acolo îl aștepta masa pusă: căpșune, ciocolată, o cină abia scoasă din cuptor aproape că părea pregătit special pentru el.
Ei, Loredana, te-ai întrecut! Cum ai știut că vin azi? Parcă ai fi citit gândurile!
Și-a pus o porție generoasă în farfurie și a început să mănânce cu poftă. Loredana nu mai apărea, dar s-a gândit că sigur caută o rochie frumoasă pentru el, să arate bine.
Dorine, eu noi…
Lore, mâncarea asta e delicioasă tot ce-ai făcut! Salata, clătitele numa bune de lins pe degete… Andrei?!
Tocmai când mușca din pui, Dorin a întors capul și și-a văzut soția, Loredana, intrând cu fratele lui, Andrei, de mână. Femeia se uita vinovată în podea, iar Andrei, îmbrăcat în pantaloni scurți și maieu, își freca nasul cumva amețit, parcă trezit din somn.
Da, Dorine, eu sunt Salut, frate…
Bună ziua. Acum vă rog să-mi explicați ce se întâmplă aici? Deși cred că e destul de clar…
Dorine, mie Mi-a fost greu să-ți spun asta. Eu îl iubesc pe fratele tău, pe Andrei, și vreau să fiu doar cu el. Iartă-mă! a spus repede Loredana, uitându-se printre gene la deja fostul ei soț.
Dorin a scăpat farfuria din mână. Vasul cu resturile de mâncare s-a rostogolit pe jos cu zgomot.
Deci, dacă înțeleg bine, tocmai… chiar acum…
Da. Fix acum eram împreună.
Extraordinar, Loredana! Felicitări, Andrei, ai dat lovitura! Acum îmi e clar cui i-ai pregătit așa cină bună…
Loredana n-avea curaj să se uite la Dorin. Simțea că dacă ridică ochii, toată bruma de curaj i-ar dispărea pe loc.
Dar Irina? Ce facem cu fata? Știe?
Nu, încă nu…
Și unde e acum?
La vecina, se uită la desene animate.
Și o lași des la vecina?
De vreo jumătate de an, da…
Dorin nu mai avea alte întrebări. Nici energie nu mai avea, după drumul lung. Să facă scandal i se părea inutil. Din fire fusese întotdeauna calm, nu ținea ranchiună oamenilor.
Dar când cineva chiar îl supăra grav nu era bine. Asta însă era o excepție, nu o regulă: și așa îl șocase situația cu oamenii lui apropiați.
Aveți zece minute să vă luați lucrurile și să plecați de aici. Începe numărătoarea a spus Dorin, sorbind liniștit din ceai. Nici măcar nu s-a uitat la frate.
Ce-o fi găsit Loredana la el? Că arătăm la fel, avem și aceeași aluniță… el cu munca nu se omoară, nu prea le are cu mintea Dar e alegerea ei, nu?
Eu nu plec nicăieri până nu primesc acordul! a sărit Andrei.
Și ce acord mai vrei de la mine?
Să fii de acord cu divorțul… Elibereaz-o pe Loredana, că nu te mai iubește!
Văd și eu cui iubește soția mea… a zâmbit Dorin. Vreți divorț? O să aveți, dar la tribunal! Să vă văd cum cheltuiți tot leul pe avocați!
Dorine a intervenit Loredana punând mâna pe încheietura lui. Hai să ne despărțim cu bine. Știu că ai suflet bun…
Dorin a dat din cap.
Bine, fie. Dar de azi înainte, Andrei, tu nu mai ești fratele meu.
Mai avem o rugăminte…
Ce mai vrei?
Să lași apartamentul după divorț, Dorine… Loredana îi zâmbea frumos, mai înduioșător ca niciodată, netezindu-i mâna.
Irina s-a atașat de locul ăsta, are prieteni la școală Dacă împărțim casa, nu avem bani să luăm alta. Va trebui să plecăm la țară la părinți…
Dorin și-a pus bărbia în palme și s-a gândit nițel. Văzându-l șovăielnic, Loredana a început să-l manipuleze mai tare:
Dorine, sufletul meu Fă-i fetei tale un cadou acum. Tu oricum ești șef, faci bani, ești descurcăreț! Numai pentru ea vreau, știi că e tot ce am…
Lasă, Lore, a oprit-o el. Am altă idee.
Care?! a sărit Loredana, sclipindu-i ochii. Te gândești să ne lași și mașina? Ar fi fericită Irina…
Irina stă cu mine.
Cum?! Loredana era șocată. Ţi-a ramas ceaiul la cap?! Tu nu știi ce-i cu copiii! Mai mult ești prin delegații decât acasă Nici nu cred c-o să-și mai amintească numele tău!
Acum aflăm i-a răspuns el și a mers spre ușă.
După câteva minute, Dorin a revenit ținându-și fiica de mână. Era o fată de zece ani, abia intrată în clasa a patra, care strângea mâna tatălui și zâmbea larg.
Ce ai adus-o aici? Să-i faci și ei capul calendar? a zis Loredana, iritată.
Dorin n-a zis nimic. S-a așezat pe același scaun din bucătărie, a pus-o pe Irina pe genunchi și a început să o întrebe:
Irinuța mea, pot să te întreb ceva, așa, între noi doi?
Sigur, tati! a răspuns ea încântată de atenție.
Promite-mi că îmi răspunzi pe bune. Că vorbim ca oameni mari!
Ca la biroul tău, când ai ședințe cu alții mari?
Fix așa.
Fata a dat din cap, încântată că o ia în serios.
Te-a certat mama? Ți-a dat vreodată vreo palmă săptămâna asta?
Irina s-a fâstâcit și și-a mutat privirea în jos, jucându-se cu tivul rochiei.
Ce-ai cu copila? a țipat Loredana. Nu-ți ajunge scandalul ăsta?
Liniștește-te, Lore. Vorbesc cu fata! a întrerupt-o Dorin și a mângâiat-o pe cap. Nu te teme, Irinuța mea. Ți-ai promis că spui adevărul…
Fetei i-au dat lacrimile. L-a îmbrățișat puternic pe tatăl ei:
Da, m-a pălmuit de trei ori… O dată pentru nota proastă, odată că am vărsat laptele, și ultima dată… când am țipat la unchiul Andrei fiindcă a sărutat-o pe mama când tu ai fost plecat.
Hai, lasă, nu mai plânge… eu sunt lângă tine, nu te mai atinge nimeni de-acum.
Minte ea! s-a răstit Loredana. N-am pus mâna pe ea niciodată!
Deci, vrei să rămâi cu casa și mașina pentru binele fetei? a zâmbit el cu subînțeles. Irinuța, îmi răspunzi la încă o întrebare?
Bine
Dacă ai putea alege: să locuiești cu mine sau cu mama, cu cine ai sta?
Fata a tăcut, uitându-se când la tată, când la mamă. Loredana deja își deschiseseră brațele, sperând să o atragă spre ea.
Dar promiți că nu vei mai pleca mult de acasă?
Jur că nu mai plec!
Atunci vreau să stau cu tine, tati.
Nesimțito! a urlat Loredana pregătindu-se să o lovească, dar Dorin a strâns-o tare la piept și a protejat-o cu spatele. Andrei nici măcar n-a deschis gura.
Gata, Loredana, s-a încheiat discuția. Nu cred că o vei mai vedea prea curând, a zis Dorin și cu fata de mână a plecat spre camera ei.
În zece minute, Dorin și-a ajutat fata să-și strângă bagajul. Noroc că geanta lui de serviciu era deja făcută. Au plecat împreună la un hotel de la marginea Chișinăului, unde Dorin obișnuia să se cazeze cu jobul.
După câteva luni, s-a făcut procesul de divorț. Judecătorul a decis ca Irina să rămână cu tatăl, din cauză că Loredana și Andrei nu aveau loc de muncă, nu aveau unde să stea și, sincer, nu păreau pregătiți pentru a crește o fată.
Mai ales că Irina voia din suflet să stea cu Dorin. Și așa a și rămas.
Dorin a împărțit apartamentul, și și-a vândut partea. Loredana putea să-și vadă fiica în weekenduri, dar fata locuia cu tatăl. Apoi Dorin și-a schimbat de tot programul și nu a mai lipsit niciodată cu lunile de acasă. Și Irinuța a zâmbit din nou, iar pentru Dorin zâmbetul fetei a fost mai scump decât orice leu și orice funcție din lume
Sunt tare curios ce gândiți voi despre asta! Dați un like dacă v-a prins povestea și spuneți-mi părerea voastră.
