Ce părere aveți despre telefoanele date foarte devreme dimineața? La ore la care oamenii abia clipesc.
Acum câteva zile, cumnata mea a început să mă sune la ora 5 dimineața. Nici telefonul soțului meu nu era pe silenț; sora lui îl apela și pe el. Stăteam buimăciți, abia ne trezisem și nu ne venea să credem cât de lipsiți de considerație erau.
Când am răspuns, am auzit vocea nervoasă a cumnatei:
Ce faceți la ora asta, dormiți? Noi plecăm înainte de ora 11, avem treabă importantă la Primărie. Aveți grijă de copii, i-am lăsat la poarta voastră.
Nici nu am apucat să spun un cuvânt, că a închis.
Eu și soțul meu ne-am uitat uluiți unul la celălalt. Ce se întâmplă cu nepoții la ora asta și de ce la poarta noastră?
Soțul meu s-a îmbrăcat în grabă și a ieșit afară. Câinele nostru, Azorel, lătra de zor, semn clar că era cineva acolo.
Și da, acolo erau trei dintre nepoții noștri, așezați cuminți la poartă, parcă așteptau ceva de la Moș Crăciun. Am rămas șocați.
I-am luat în casă, le-am dat cu apă rece pe față și am încercat să aflăm ce se întâmplă. Am sunat părinții copiilor, să îi întrebăm ce au de gând. Răspunsul a fost pe măsură:
Ce, nu vă pasă de nepoții voștri? Nu le luați niciodată nimic, nu îi ajutați cu bani, nici măcar nu îi vizitați de sărbători! Acum, aveți ocazia să le arătați că țineți la ei. Noi avem treburi importante. Să vedeți și voi cum e să aveți grijă de ei!
Eu și soțul meu am rămas fără cuvinte. Mezinul nu avea încă un an și nici nu îi lăsaseră scutece sau lapte praf.
Noroc că în Chișinău există un magazin non-stop. Soțul meu, Grigore, a plecat repede să cumpere tot ce le trebuia copiilor. Până la urmă, trebuia să le facem ceva de mâncare.
Am avut parte de o zi grea cu ei. Copiii nu ascultau, se certau, unul plângea, altul voia la mama acasă. Evident, nu era vina lor dacă au fost treziți cu noaptea-n cap.
Părinții i-au luat abia la ora trei după-amiază, doar după ce noi am insistat să vină să îi ia. Să crești copiii altora e o responsabilitate mare, chiar și pentru câteva ore.
Ca să fie treaba treabă, mai târziu ne-au acuzat că am cumpărat scutece și mâncare nepotrivite. Cu toate astea, au luat cumpărăturile acasă.
Acum nu știm cum să procedăm ca să nu ne mai trezim cu nepoții la poartă la cinci dimineața. Încă sunt speriată după cele întâmplate.
Am învățat ceva după această experiență: oricât de mult ne-ar plăcea să ajutăm familia, trebuie să avem grijă și de noi, să ne respectăm timpul și limitele. Numai cu dialog și respect reciproc putem păstra liniștea în familie.
