Nepoții mei văd fructe doar o dată pe lună, iar ea le cumpără la pisici hrană scumpă, se revoltă nora, acuzându-mă de nepăsare…
Nora a găsit de cuviință să mă facă de rușine, reproșându-mi că ai ei copii primesc fructe foarte rar, dar pisicilor mele le cumpăr hrană de cea mai bună calitate. Dar adevărul este că pentru copii există și un tată, și o mamă, care ar trebui să se ocupe de alimentația lor, pe când pisicile mele n-au pe nimeni decât pe mine. Când am încercat să-i spun fiului și nurorii că poate ar fi bine să-și tempereze puțin avântul de a face copii, mi s-a spus clar să nu mă amestec în treburile lor. Și acum nu mă mai bag. Îmi hrănesc pisicile și ascult periodic nemulțumirile nurorii, atât de atașată de copii.
Fiul meu s-a căsătorit când nora era deja însărcinată. Amândoi susțineau că s-au luat din mare dragoste, iar sarcina a fost o întâmplare. Doar o simplă coincidență. Eu am ridicat din sprâncene, dar nu am mai comentat. Până la urmă, fiul meu este bărbat în toată firea și trebuie să-și asume alegerile.
Nora a lucrat ca vânzătoare la un magazin până să intre în concediu de maternitate. În ultima parte a sarcinii era mai mereu în medical, plângându-se că îi este greu să stea zi de zi cu clienți mereu nervoși. Nici nu era genul de persoană foarte calmă, așa că scandalurile nici nu mă miră.
Sincer, nici nu mă interesa prea tare cum e nora ca și caracter, pentru că oricum nu locuiam împreună. Eu stăteam la apartamentul meu, iar fiul cu soția în altă parte, la bloc luat cu credit ipotecar. Apartamentul cu trei camere, unde locuiam amândoi înainte, era al meu. L-am vândut, mi-am luat garsonieră, iar fiul a decis să-și folosească partea la un avans pentru credit bancar la trei camere.
Ce-ți trebuie ție oare atâta apartament acum? Plătești de rupi la bancă! încercam eu să-i explic, neștiind că urma și nunta. Apoi s-a limpezit totul.
De rată se ocupă exclusiv el, căci nora, mereu în medical sau apoi în concediu maternal, nu aducea bani în casă. Dar îi cheltuia bucuros, așa că banii nu le ajungeau deloc.
Nu mă băgam la ei, că nu voiam să fiu învinuită de nimic. Dacă fiul vrea o asemenea femeie lângă el, treaba lui. Nu locuiam împreună, deci nici de treburi casnice nu era vorba. Fiecare cu viața lui.
Apartamentul fiului e totuși aproape de al meu, așa că, din când în când, fiul venea după muncă la mine la cină. Nora mereu spunea că nu suportă mirosurile din bucătărie, deci nu gătea aproape deloc. Posibil și să fie așa, nu mă contrazic.
Când s-a născut primul nepot, am vrut să o ajut pe noră, fiind totuși primul copil, dar am fost trimisă la plimbare. Mi s-a spus răspicat că se descurcă singură și are Internet și mamă de unde să primească sfaturi. Atunci n-am insistat. De atunci veneam în vizită doar să îmi văd nepotul, îi aduceam câte ceva bun, dar gata cu ajutorul.
Fiul meu o ducea greu cu un credit la bancă, soție și copil mic, dar nu se plângea, conștient că și-a făcut alegerile. Eu nu puteam ajuta decât cu o farfurie de mâncare și cu o vorbă bună. Îl linișteam să aibă răbdare, că va crește copilul și nora va reveni la lucru, poate va fi mai ușor.
Dar nora nu avea de gând să revină la serviciu. Când primul nepot avea doi ani, a rămas din nou însărcinată. I-am sugerat că poate ar trebui să se oprească un pic, la care am primit iar replici tăioase.
Nu vă băgați unde nu vă fierbe oala! Ne descurcăm singuri. Nu vă cerem ajutor! mi-a spus nora pe ton aspru.
Fiul mai spunea că pentru al doilea copil vor primi indemnizație de la stat, ceea ce îi va ajuta. Dacă ei așa hotărăsc, cine sunt eu să-i contrazic? Relația cu nora nu a fost niciodată roz, dar de atunci am redus la minim orice dialog. Nepotul cel mare venea cu fiul meu în vizită la mine, iar la ei în casă nu mai mergeam.
Eu cu viața mea, ei cu a lor. Fiul tot mai des îmi spunea că nu le ajung banii, iar dintre cuvintele lui pricepeam că nici în familie nu e armonie. Dar nu mă bag. Ce sfaturi să le mai dau? Să divorțeze? Să schimbe serviciul? Doar nu e așa ușor.
Apoi a venit pe lume al doilea nepot, la care nici la maternitate n-am fost chemată. Au părut să uite de mine. M-a durut, dar n-am cerut nimic. Dacă nora a decis așa, iar fiul nu îndrăznește să-i spună nimic, nu am ce face.
Prima dată am văzut al doilea nepot la șapte luni, când m-au lăsat să vin la ziua nepotului mai mare. Am adus cadouri la amândoi și ceva pentru masă, știind că nu stau bine cu banii. Am stat puțin, apoi am plecat, că nora mă ținea la distanță, ca și cum face un mare compromis că mă tolerează.
Nu mai am vârsta să alerg după fiecare noră cu nasul pe sus. Nu mă mai duc pe la ei, nici ei nu mă cheamă. Mă întâlnesc cu nepotul cel mare dacă îl aduce fiul, iar pe cel mic încă nu-l lasă la mine.
Banii nu au apărut brusc în familia lor. Indemnizația de la stat a mers la plata ratelor, fără să simtă vreo relaxare. Ba chiar fiul meu îmi tot spune că se ceartă pe tema banilor, că nora nu știe să facă economie, iar el nu-i oligarh. Eu ridic din umeri.
Am întâlnit-o pe nora întâmplător la supermarket. Iar era însărcinată. S-a uitat critic în coșul meu cu alimente.
Auzi la ea! Nepoții văd fructe doar o dată pe lună, iar dumneaei le face pisicilor poftă cu hrană scumpă! aproape a scuipat printre dinți și s-a smuls cu copilul mai mare de mână.
Cine e vinovat că eu pot să-mi permit hrană bună pentru animale, iar ei nu au bani de fructe pentru copii? Știe bine ce grea e situația, cât e creditul, că fiul n-are serviciu stabil, dar tot mai face copii. De ce trebuie să-și bată capul de bani altcineva în locul ei?
Sunt sigură că în curând nora va interzice orice contact cu nepoții, eu “bătrâna egoistă” nu mă grăbesc să dau toți banii familiei fiului meu. Fiecare cu mintea lui, dar nora nu prea o are nici pe asta, iar cel mai trist este că nici fiul meu nu pare să aibă…
