Elena Vasilievna stătea la fereastra bucătăriei, privind cum în curte intra o Dacie ruginită. Din mașină se cățără un băiat înalt, cu un tricou murdar și blugi, scoțând din portbagaj două rucsacuri mari și o geantă de sport.
— A sosit, murmură ea pentru sine, ștergându-și mâinile în șorț și mergând să-l întâmpine pe nepot.
Costi crescuÎntinsă în fotoliul ei preferat, simțind în sfârșit liniștea casei, Elena Vasilievă închise ochii și oftă ușurată, știind că decizia luată fusese cea mai bună pentru toți.
