Nicoleta Petrescu își amintește perfect ziua în care a trebuit să hotărască soarta copilului altcuiva. Era miercuri, soțul ei a venit de la serviciu mai devreme decât de obicei, posomorât de parcă-l fugărise norul de furtună. Fără să zică ceva, Victor i-a întins un plic.
Ce s-a întâmplat?
Nu mai e Vera. Fără acordul meu, nu pot să-l trimită pe Dănuț la casa de copii.
… Nicoleta știa încă de dinainte de nuntă că Victor are un fiu. Nimic spectaculos, doar poveste veche. Cât era în armată, Victor se îndrăgostise, după armată o adusese pe fată cu el și-au stat împreună într-o garsonieră închiriată. Dar domnișoara s-a plictisit repede și-a plecat înapoi acasă, la Călărași. După un timp, a trimis o telegramă: felicitări, ai un fiu. Ce-o fi fost între ei, Victor n-a spus, iar Nicoleta nici nu voia să caute țânțarul de pe parbriz. Ce-a fost, a fost. De ce să scormonești trecutul?
La patru luni de sarcină, când Nicoleta aștepta pe Vova al lor, fosta a apărut pe neanunțate cu Dănuț de un an în brațe. A pornit scandal, încercând să-l recucerească pe Victor. Dar Victor a ținut partea Nicoletei. Nicoleta iarăși nu l-a judecat: ce vină să ai pentru ce s-a petrecut înainte să te fi cunoscut? Vera a cerut pensie alimentară, Victor a plătit conștiincios, iar femeia nu a mai sunat, nu a mai scris. După ani au aflat că s-a măritat de două ori și n-a trecut peste al doilea divorț totul s-a sfârșit tragic.
Până atunci, Nicoleta și Victor aveau deja doi copii: fiul lor, Vova, puțin mai mic ca Dănuț, și Varuța cea mică, abia trecută de un an. După ce au cumpărat casă proprie în Hâncești, au hotărât că mai merge un copil. Era casă veche, numai bună de renovat, fără băi și cu mobilier de când lumea, dar avea patru camere, o curte mare, șopron și grădină. După anii petrecuți înghesuiți într-o cutie de chibrituri, asta li se părea paradis. Vovănel alerga ca nebunul prin fiecare cameră și dădea ture curții, de nu-l mai oprea nimeni.
… Să crești copilul altcuiva? Nicoleta nu visa așa ceva. Îl văzuse pe băiat doar odată, cu șapte ani în urmă, și nu știa nimic despre el. Ce fel e? Prin ce-a trecut? Ți se strângea stomacul. Pe al ei năzdrăvan greu îl stăpânea câteodată, dar acum urma să aibă doi, și cam de-o vârstă. Or să se înțeleagă? Victor lucra toată ziua, iar copiii pe seama ei.
Toate astea i-au trecut prin cap cât ai clipi. Victor stătea în hol, cu fața trasă, mut ca o statuie de ceară. Inima Nicoletei s-a strâns și s-a gândit cum ar fi dacă viața ar lovi în Vova al ei cu așa necaz. Cum ar reacționa ea dacă un copil rămas orfan ar avea nevoie de o casă? Totul a devenit limpede:
Victore, normal că-l luăm pe băiat la noi, nu există discuție. E fiul tău, iar pentru ai noștri e frate. Dacă noi îl refuzăm, cum să mai dormim noaptea? Unde-s doi, mai încape și al treilea. Ne descurcăm noi, om face față!
După o lună a sosit și Dănuț: tăcut, timid, ascultător. Complet diferit de zvăpăiatul Vova. Poate chiar această diferență i-a salvat: fratele cel mare, dintr-odată apărut, nu voia să fie șef, se lăsa condus și băieții s-au împrietenit repede. Iar Varuța noastră, mereu cu zâmbetul pe față și plină de ghidușii, reușea să descrețească frunțile tuturor parcă ar fi îmbrățișat cu sufletul tot neamul.
Toamna, Dănuț a mers la școală, clasa întâi. Învață bine, se vede că mama lui l-a pregătit. Cu banii a fost greu, dar Victor a muncit din greu, și Nicoleta s-a angajat și ea când copiii au mai crescut. Toți trei au ajutat în gospodărie de mici, de parcă erau o echipă de fotbal. Niciodată nu s-au împărțit între ai noștri și al nimănui.
Când Dănuț a intrat la Universitatea din Iași, Nicoleta s-a îmbolnăvit grav. Internată luni la rând, cu operație și tot tacâmul. Groază, dar nu și-a permis să se lase doborâtă: visele ei erau legate de copii, de dorința să-i vadă mari, fericiți, și să apuce să crescă niște nepoți gălăgioși. Pe Victor l-a doborât necazul bea fără limite.
La 18 ani, Dănuț a devenit stâlpul casei: a trecut la frecvență redusă la facultate și s-a angajat. Mai ales pe mama o susținea: venea zilnic la spital, îi citea, întreba cum se gătesc felurile preferate de Vova și Varuța și-i aducea la gustat. Până în ultimul moment a ascuns că Vova s-a încurcat cu niște băieți dubioși, a avut și dosar penal. Noroc că a scăpat cu o pedeapsă cu suspendare.
Nicoleta și-a revenit. Dar relația cu soțul s-a stricat nu l-a putut ierta pentru slăbiciuni și trădare cât a fost ea la necaz. Norocul casei e că e mare stau fiecare în colțul lui. Victor încearcă să nu mai bea, dar din când în când tot dispare la crâșmă.
Și, de un an, Dănuț și-a adus acasă mireasa. Fata de care îi plăcea de la grădiniță. Ea studiază psihologia și, cum a intrat în casă, pac-pac, a început terapia pentru salvarea socrului de la vodcă. Viața merge înainte! Curând o să se umple casa de nepoței proaspeții căsătoriți tocmai au aflat că o să aibă gemeni.
Nicoleta mulțumește lui Dumnezeu zilnic pentru fiul cel mare și crede cu tot sufletul că a rămas pe lume doar pentru că, la vremea potrivită, a făcut loc în inimă pentru un copil străin.
