Cățeaua nu știe lucruri elementare Ce ar trebui să fac?
Soacra mea s-a stins acum câțiva ani și, după ce am așezat-o la locul ei de odihnă în cimitirul din sat, mi-am făcut o promisiune: pentru cei plecați dintre noi, fie vorba de bine, fie să nu-i pomenim.
Am mai pus la suflet și un alt legământ oricare noră ar păși vreodată în casa mea, eu să nu mă port niciodată ca soacra mea de odinioară.
Dar una sunt vorbele, și alta realitatea vieții.
Singurul meu fecior, Vlad, tocmai a împlinit 25 de ani și la începutul verii mi-a adus acasă o fată, prietena lui.
Hotărâtă să nu mă amestec în treburile lui, am primit-o pe tânără cu inima largă, deși nu puteam să nu fiu puțin reținută.
Mi-am zis că n-o s-o mustru, nu-i voi căuta nod în papură, nu o voi învăța lecții pe care nu le cere fiindcă știu ce înseamnă să fii mereu criticată, exact așa a făcut soacra mea și ne-am ajuns la vorba că nu ne mai puteam vedea una pe alta.
Nici pe Vlad, nici pe fata lui nu vreau să-i alung de la casa părintească. Ba chiar îmi aduce bucurie să le fac dimineața o cafea bună, să le pun pe masă fiecare ce-i place la micul dejun, să-i răsfăț din când în când, mai ales în weekend, când am un pic de răgaz.
În rest, încerc să le las spațiu împreună cu soțul meu dăm o fugă la lacul din apropiere sau la mama mea, să punem murături ori dulcețuri, așa că ei doi se descurcă singuri acasă.
Și totuși, lucrurile mici devin uneori mari. Seara trecută, nora mea, Anuța, mi-a arătat cu mândrie o bluză pe care și-a cumpărat-o din piață venind de la birou. Nu era cine știe ce scumpă, ba chiar prinsese un preț mai bun pentru că-i lipsea un nasture.
A tras-o pe ea, s-a învârtit în fața oglinzii îi venea de minune. A doua zi, era să mergem la niște rude în vizită și am întrebat-o dacă nu vrea să-și poarte bluza cea nouă dar mi-a spus că n-a ieșit cu ea fiindcă nu știe să coasă nasturele la loc.
Ei bine, nu m-am putut abține să nu mă mir: o tânără de 22 de ani, să nu aibă un ac, o ață sau habar să pună un nasture? Am zis-o cu voce tare, fără să-mi dau seama.
M-am gândit și m-am tot gândit: mâine, draga mea, cum vei ține gospodăria? Cum vei face față deciziilor din familie, dacă un lucru atât de simplu nu-l poți repara?
Azi mă tot întreb să pun eu nasturele fără să comentez, să-i arăt cum se coase, sau să o las în pace? Dacă vrea, îl coase ea, dacă nu, ține bluza fără nasture de decor prin dulap.
Un lucru însă îl știu sigur nu-mi doresc să ajung o soacră rea. Am văzut cum e și nu mi-a priit… N-am să repet greșelile trecutului.
