Măi, stai să-ți spun ce s-a mai întâmplat la noi în familie, de curând! Mama-soacră, doamna Anișoara, tocmai a scos din cuptor o tavă mare cu rață rumenă și a așezat-o pe masa aia frumos aranjată te lingi pe degete, nu alta! Era așa o liniște și o anticipație că știa că orice clipă apar băieții cu nurorile.
Cel mic, Ștefan, abia s-a însurat. Nunta a fost simplă, micuță, nu s-a făcut mare tam-tam. Așa e moda la tineret acum, cică mai bine să fie liniște și eleganță, nu bairam și gălăgie. Of, zice Anișoara, ea ar fi petrecut cu alai mare, ca odinioară! Pe ea și pe bărbat-su așa i-a prins viața: au fugit la starea civilă, nici verighete n-au avut până după un an, când au apucat să pună niște bani deoparte Două cerculețe subțiri de aur. Pentru copii ar fi vrut să facă totul ca la carte, cu petrecere, familie mare și prieteni. Dar, mă rog, cum decide fiecare
Băiatului i-a prins tare bine nora, Loredana fată de treabă, calmă, pusă pe lucru. Uite că l-a ajutat pe Ștefan să-și găsească un job bun, îi dă mereu curaj să urce și mai sus, să nu se plafoneze. Până la treizeci și ceva de ani trăia cu toate pe masă, nu voia nimic, nu visează la carieră Anișoara era tot mai necăjită dar, slavă Domnului, s-a reglat totul până la urmă.
Singura chestie care o înțepa pe Anișoara la Loredana era că fata e prea cochetă! Tot timpul pe la saloane: coafuri, vopsit, masaj, manichiură Te doare capul ce investiții! Și nu-i vine la suflet ideea asta, că nu se cade pentru o femeie cu familie să-și bage atâția bani în ea. Dacă o să vină copii, ce face? În loc să-i cumpere ghetuțe lui Ștefan junior, ea se duce la făcut unghiile? Anișoara, de când i-a murit bărbatul, a pus mereu familia pe primul loc, pe ea pe ultimul.
Când sună la ușă, iaca-i toți ai tinerilor! Loredana arăta de parcă tocmai ieșise de la prezentare de modă: păr proaspăt coafat, unghii superbe, aproape fără machiaj doar o atingere ca la carte, de simței că-i tot tenul natural.
– Lori, cât de frumoasă ești! zice Anișoara sincer, dar tot scapă o urmă de nemulțumire. Dar costumul parcă e nou, așa-i?
– Da, l-am luat ieri, zâmbește fata. La serviciu am primit o primă frumușică.
– Eh, eu zic să pui deoparte banii ăia, dragă! nu poate să nu-și spună parerea Anișoara Eu tot timpul puneam toate primele, banii extra, a treisprezecea leafă, de-o parte pentru zile negre. Crede-mă, tare bine te prinde când nu te aștepți!
Loredana ascultă, dar nu zice nimic. Îi place soacra ei, o femeie simplă, cu suflet mare dar nu vede lucrurile la fel. Zile negre apar când le tot aștepți și ți-e viața numai grija lor asta-i convingerea ei.
Au stat la masă, s-au bucurat, dar tot a încercat Anișoara să arunce vorbe despre economisit, despre a nu toca pe nimicuri. Loredana a priceput: săgețile îi erau dedicate.
– Anișoara, dumneavoastră când ați fost ultima dată la manichiură? n-a mai rezistat și a întrebat.
– Eu? … Eu niciodată, s-a încurcat mama lui Ștefan. Ceva simplu, acasă, doar cât să fiu curată. N-am mai avut nevoie.
Nimeni nu a băgat în seamă schimbul ăsta scurt, dar Loredana, ca femeie, a simțit că o doare inima pentru soacră-sa. Să ai doi băieți, ambii la casele lor, și să nu-ți iei niciodată nimic de plăcere pentru tine!
Pe drum spre casă îl întreabă pe Ștefan:
– Auzi, dar mama ta chiar nu face nimic pentru ea, niciodată?
– Nu știu, gătește și uite ce masă pune. Se uită la televizor, mai stă cu vecinele. N-are nevoie de altceva, de ce?
– Parcă-i păcat, serios. De ce nu o scoateți la un film, la un spectacol, la restaurant, undeva?
– Ei, lasă, n-are ea nevoie de astea, te complici degeaba
Loredanei nu-i venea să creadă și-o compara pe Anișoara cu mama ei, care mereu, oricât de greu i-ar fi fost cu banii, își lua un capot nou, mergea la coafor, și de fiecare dată, fără excepție, își lua abonament la teatru, pentru sufletul ei.
Loredana s-a hotărât atunci să-i ofere Anișoarei o bucățică de viață pentru ea. A lăsat două zile să treacă, apoi a sunat-o și i-a propus o plimbare prin parc, o cafea, și hai, poate trecem și pe la salon, ca să-și facă și ea ce dorește, un răsfăț mic.
– Vai de mine, Loredana, tu du-te, eu te aștept în hol sau pe afară, se tot scuză Anișoara.
– Haideți, ce rost are să aștepți? Măcar un masaj la mâini, puțină manichiură Durează jumătate de oră și sigur te simți mai bine!
Cu greu și-a dăruit un da scurt, dar Loredana a sunat la salonul ei preferat din Chișinău, dinainte, și le-a explicat fetelor:
Faceți-i tot ce credeți voi mai bine, că-i prima oară! Dacă întreabă cât costă, spuneți-i că am rezolvat eu cu plata, să se simtă liberă. Careva dintre voi, fetițelor, dacă iese bine, poate devine clientă fidelă!
Când au ajuns, Anișoara tot întreba:
Cât mai stăm, Lori? Cât costă asta, nu-i scump?
Degeaba încercai s-o liniștești că tot cu gândul la bani era.
După vreo două ore, nu jumătate de oră, iese Anișoara toată radioasă, cu un zâmbet larg și mai relaxată ca oricând. Măi, i-au făcut și masaj, i-au dat și cafea și ceai cu plante, de zici că era la spa! Dar tot întreba:
Lori, cât trebuie să-ți dau? Sigur a costat mult, că tare bine m-au răsfățat.
Administratora, o fată cu bun simț, sare imediat:
Doamnă, azi avem ofertă specială! Cine aduce o prietenă primește totul gratuit. Nu trebuie să plătiți nimic!
Apoi au intrat la cafenea și Anișoara, luând o gură de cappuccino fierbinte, s-a și relaxat complet.
Poate venim și altă dată la răsfățul ăsta, împreună? o întreabă Loredana cu zâmbetul pe buze. Tot timpul sunt reduceri la clienți fideli. V-a plăcut, nu?
Foarte mult, recunoaște Anișoara sincer. Nici nu știam că poate fi așa plăcut!
Păi, trebuia să încercați mai demult!
Eh, nu era timp Copiii mici, bărbatul Dumnezeu să-l ierte! era tare zgârcit, mereu cu socoteala. După ce a murit, nu mi-am mai găsit motivația
Acum aveți pentru ce! Dacă nu pentru dumneavoastră, măcar să-mi țineți companie.
Ei, de dragul tău, poate mă mai las uneori convinsă
Așa a prins curaj Anișoara și a început să se mai rupă de rutină: mergeau împreună la salon, ba la manichiură, ba la o schimbare de garderobă unde Loredana îi spunea mereu prețul real ajustat în jos, ca să nu se sperie soacra.
L-a convins și pe Ștefan să o invite o dată la restaurant. Și la cinema au ieșit toți împreună. Iar de Revelion, cadoul Loredanei a fost un abonament la teatru pentru Anișoara.
Vecinele o priveau pe Anișoara și ziceau:
Vai, doamna Anișoara, ce bine arătați, ați întinerit!
Tineretul ne trage și pe noi după el, răspundea cu modestie și o scânteie de fericire în privire.
Sincer, a început să simtă că abia acum, la pensie, când băieții sunt independenți, a început și pentru ea o nouă tinerețe. Și era tare bine să fie așa.
