NORA
Ana Marin a așezat pe masa frumos aranjată o tavă mare cu rață la cuptor și a oftat ușor. Dintr-un moment în altul aveau să sosească băieții și norile.
Mezinul abia se însurase de curând, într-o ceremonie restrânsă, modestă. Ei, așa sunt tinerii din ziua de azi Ana ar fi făcut nuntă cu fast, chiar dacă ea și soțul ei doar fugiseră la Starea Civilă. Pe verighete au reușit să le cumpere abia peste un an două cerculețe subțiri de aur. Pentru copii ar fi vrut o sărbătoare adevărată, dar au ales altfel, și-a spus că trebuie să le respecte deciziile.
Are numai un cusur cam prea elegantă și aranjată e!, le-a mărturisit odată Ana prietenei apropiate. Dar noră-sa, Dorina, decisese chiar să discute cu ea.
Dorina, în fond, era o fată cumsecade, plăcută, îl schimbase în bine pe fiul ei, Gogu. L-a ajutat să-și găsească un serviciu bun și îl încurajează mereu să urce pe scara profesională. Până la treizeci de ani Gogu nu avusese ambiții, totul era gata pentru el acasă, Ana aproape că-și pierduse speranța, dar uite că lucrurile s-au așezat.
Cu toate astea, Dorina cu un singur minus: prea multă îngrijire de sine, mereu pe la saloane, cu tunsori, vopsituri, masaje, manichiuri. Sume serioase se duc pe asta! Și nu se cuvine pentru o femeie măritată cu familie pe primul loc.
Când vor apărea copiii, dacă mai are de ales între o pereche de ghetuțe pentru băiat și manichiura ei, oare pe ce pune preț? Ana nu a agreat niciodată genul ăsta de femeie. Tot ce a avut, a pus pe ultimul loc în favoarea soțului și a copiilor, mai ales după ce a rămas văduvă, iar băieții, deși adulți, tot veneau la ea pentru sprijin financiar.
Gândurile i-au fost întrerupte de soneria de la ușă. Tinerii au sosit. Dorina a intrat în sufragerie ca o vedetă: părul proaspăt aranjat, manichiura desăvârșită, aproape nici urmă de machiaj datorită mâinilor pricepute ale cosmeticienei.
Dorină, ce frumoasă ești! a exclamat Ana sincer, dar tot nu-și putea ascunde tonul critic din voce. Costumul lui e nou, nu-i așa?
Da, l-am cumpărat ieri, a zâmbit fata. La serviciu am primit o primă generoasă.
Atunci ar trebui să pui banii deoparte, a spus Ana cu grijă. Toate primele, veniturile extra, a treisprezecea leafă lasă-le pentru zile grele. Nici nu-ți închipui cât te pot ajuta la nevoie!
Dorina n-a răspuns. Îi plăcea Ana, o femeie simplită și dedicată, dar în adâncul sufletului credea că ziua neagră vine mai repede la cine o cheamă cu prea multă strădanie.
Totuși, seara s-a petrecut plăcut, deși Ana a încercat de câteva ori să aducă în discuție cheltuielile necuvenite. Dorina a înțeles imediat cine era ținta aluziilor.
Dumneavoastră când ați fost ultima dată la manichiură, doamnă Ana? nu s-a putut abține Dorina.
Eu nu m-am dus niciodată, sincer. Acasă fac ceva să stea mâinile curate, altceva nu trebuie.
Discuția lor scurtă nu a atras atenția nimănui. Pe Dorina însă a durut-o în suflet: să crești doi băieți până la casa lor, să-i vezi cu salarii bune, dar să nu-ți permiți un răsfăț!
Gogule, mama ta chiar nu face nimic pentru ea? l-a întrebat pe drum spre casă.
Nu știu Gătește, uite ce masă a făcut. Se mai uită la televizor, mai merge la vecine. De ce?
Pentru că n-a trăit niciodată ceva frumos. Poate ar trebui să o scoateți, să mergeți cu ea la film, la teatru, la restaurant
Eh, nu-i trebuie ei, stai liniștită.
Dorina a tăcut, dar în minte n-o putea compara cu mama ei, care, deși cu bani puțini, își permitea o tunsoare modernă, o rochiță nouă și un abonament la teatrul municipal.
Dorina a hotărât că soacra ei trebuie măcar să încerce să trăiască și pentru sine, nu doar pentru copii și viitorii nepoți.
A așteptat două zile, apoi i-a dat telefon Anei și a insistat să iasă împreună la plimbare, la o cafea și să treacă, măcar pentru puțin, prin salon unde ea mergea la cosmetică și îi propunea Anei ce procedură dorește.
Eh, lasă, fata mea, a zis Ana cu teamă. Stau la fereastră să te aștept
Dar de ce să așteptați? O oră trece repede. Măcar un masaj la mâini, o manichiură?
Cu greu, Ana s-a lăsat convinsă. Dorina a sunat din timp la salon, unde deja era ca de-a casei și a explicat: Fetelor, vă rog, faceți-ți treaba cu tot sufletul cu soacra. Sugerați, discret, și altceva dacă puteți pedichiură, mască, orice. Dacă întreabă cât costă, să-i spuneți că e deja achitat totul. Mizez pe voi!
La ora stabilită, Dorina a luat-o pe soacră, vizibil crispată, și a lăsat-o pe mâna specialistelor.
Doar jumătate de oră, da, Dorina? întreba Ana. Și banii cât vă datorez?
Când o domnișoară amabilă a condus-o pe Ana în salon, Dorina s-a așezat în sala de așteptare și a scos telefonul. Nu programase nimic pentru ea.
Deși era liberă, a răspuns la câteva mesaje de lucru. Asta făcea tot timpul.
După două ore, Ana a ieșit transfigurată, relaxată, întinerită. Fetele și-au făcut datoria cu talent.
Vai, Dorina, ce de lucruri mi-au făcut! Și cafea, și ceai de plante Toate așa de drăguțe! Dar trebuie că e scump totul
Avem promoții, doamnă! a intervenit simpatica administratoare. Dacă veniți cu o prietenă data viitoare, prietena primește gratis! Deci azi nimic de plată!
Au plecat împreună la cafeneaua din colț. Ana a gustat din cappuccino, s-a lăsat pe spate, visătoare.
Dacă tot ieșim, să mai venim împreună la astfel de ieșiri de fete! Există mereu reduceri pentru cliente fidele. V-a plăcut, nu-i așa?
Foarte mult, a mărturisit soacra. Nici n-am știut vreodată că există atâta plăcere în lucrurile astea.
Trebuia să încercați demult!
Eh, pe atunci erau copiii mici, iar soțul meu, Dumnezeu să-l odihnească, era tare chibzuit, nu prea încuraja cheltuielile. Pe urmă parcă nici nu mai contează.
Acum contează! Că îmi țineți companie, mă plictisesc singură.
Mă rog, cu tine din când în când, de ce nu?
Așa a început. Ana a început să meargă cu nora la salon, la mici răsfățuri. Dorina, diplomatică, i-a reînnoit discret și garderoba, spunându-i mereu că au fost reduceri mari.
L-a convins pe Gogu să o ducă pe mama la un restaurant. Toți trei au mers la film, apoi la teatru, iar de Revelion, Dorina i-a făcut cadou Anei un abonament la Teatrul Mihai Eminescu.
Vai, dar ce întinerită pari! îi spuneau vecinele Anei.
Ce să fac, fetele m-au luat cu ele! răspundea ea zâmbind cu modestie.
Chiar simțea că, acum, la pensie, mama a doi bărbați maturi, avea în sfârșit parte și ea de tinerețe. 🪷🪷🪷Într-o după-amiază de toamnă, Ana stătea pe banca din fața blocului, privind frunzele care pluteau alene printre copiii ieșiți la joacă. Zâmbetul îi lumina chipul altădată sobru. Simțea că viața, pe care o crezuse lăsată undeva în urmă, renaște cu fiecare zi nouă.
Dorina a venit grăbită, cu eșarfa colorată fluturând în vânt, și i-a făcut semn din depărtare. S-au prins de braț, râzând așa cum doar două prietene pot râde, cu complicitate și bucurie. Un vecin a trecut pe lângă ele și le-a aruncat o privire curioasă.
Noră-ta e tot timpul cu dumneata, Ana, a chicotit el. Așa ceva n-am mai văzut!
Ana s-a uitat la Dorina, și-a privit mâinile îngrijite, apoi a râs cu poftă.
E noră, dar mai ales e fata mea, a spus Ana, și a simțit cum povara singurătății i se ridică ușor de pe umeri, înlocuită de o liniște caldă și plină de speranță.
Iar când băieții au venit, seara, acasă, au găsit două femei pregătind plăcinte, sporovăind și împărțind rețete și, pentru prima dată, Gogu a realizat că cele două vorbesc cu aceeași voce, ca două generații care nu se mai judecă, ci se regăsesc. Erau mamă și noră, dar mai presus de toate, două femei care, împreună, găsiseră rețeta tinereții fără vârstă: bucuria de-a trăi și a fi, una pentru alta, o nouă familie.
Și tot ce părea cândva imposibil devenise, de fapt, cel mai firesc lucru din lume.
