NORA
Ana Dumitrescu a așezat cu grijă pe masa frumos aranjată o tavă mare cu rață friptă și oftă. Din clipă în clipă urmau să sosească fiii ei cu nurorile. De curând, cel mai mic dintre băieți se însurase. Nunta a fost modestă, cum se poartă acum la tineri. Ei bine, fiecare generație cu obiceiurile ei. Era visul Anei să organizeze o sărbătoare ca în povești. Ea și soțul ei fugiseră pe furiș la Primărie, pe vremuri, fără fast. Inelul și-l cumpăraseră după un an, două verighete subțiri din aur. Pentru copiii ei sperase la altceva, dar, până la urmă, e important să fie fericiți.
Are un singur cusur parcă e prea dichisită! recunoscuse Ana unei vecine. Dar știa că nora hotărâse deja să stea de vorbă cu ea.
Nora, Sorina, era o fată cumsecade, manierată, și avea doar vorbe bune despre soțul ei, Ghiță. Îl ajutase să se angajeze la un serviciu foarte bun și îl încuraja să își croiască drum în carieră. Până la treizeci de ani, băiatul nu se gândease la viitor, trăise comod, așteptând totul de-a gata. Ana Dumitrescu începuse să-și facă griji. Dar, slavă Domnului, lucrurile s-au așezat de la sine.
Doar că Sorina avea această slăbiciune: îi plăceau saloanele, tunsorile, masajele, manichiura. Mulți bani se duceau pe aceste pofte. Ana credea că o soție trebuie întâi să pună familia pe primul loc. În mintea ei, dacă ar veni copiii și ar fi nevoie să aleagă între o pereche de ghete pentru băiat și un pedichiur, copiii ar avea prioritate. Ana nu-și permitea astfel de mofturi întotdeauna punea nevoile celorlalți înaintea ei, mai ales după ce rămăsese văduvă, iar băieții, chiar adulți fiind, tot depindeau de ea.
Gândurile îi fură întrerupte de soneria de la ușă venise tinerețea. Sorina intră în sufragerie ca o vedetă. Părul proaspăt aranjat, unghii îngrijite, machiaj aproape inexistent datorită grijii permanente a unui cosmetolog priceput.
Vai, Sorină, ce frumoasă ești! exclamă sincer Ana, dar nu reuși să-și ascundă doza de nemulțumire. Costumul, pare nou, nu-i așa?
Da, l-am cumpărat ieri, zâmbi tânăra. Am primit un bonus bun la serviciu.
Mai bine puneai niște bani deoparte, nu se putu abține Ana. Orice primă, al treisprezecelea salariu, ce se strânge de la un job suplimentar le pui deoparte pentru zile negre. O să-ți prindă bine, crede-mă!
Sorina nu a răspuns. Îi plăcea de Ana, o femeie simplă care se dedicase familiei, dar era de părere că zilele negre vin tocmai atunci când tot pregătești pentru ele.
Seara a decurs destul de plăcut. Cu toate acestea, Ana a strecura de câteva ori câte-o aluzie la cheltuielile zise inutile. Sorina înțelese repede la cine se referă.
Dar dumneavoastră când ați fost ultima oară la manichiură, doamna Ana? nu rezistă să întrebe.
Eu… se bâlbâi mama lui Ghiță. Niciodată. Fac și eu ceva acasă, să fie mâinile curate. Altceva nu-mi trebuie.
Nimeni nu dădu importanță acestui scurt schimb. Dar Sorina, ca femeie, simți un gust amar. Cum poți să crești doi fii, care acum câștigă binișor, și să nu-ți permiți să investești și în tine?
Ghiță, mama ta face ceva doar pentru ea? îl întrebă ea pe drum spre casă.
Habar n-am. Gătește, a văzut ce masă… Se mai uită la televizor, stă cu vecinele. De ce?
Pentru că n-a avut parte de nimic frumos. Poate ar fi timpul s-o scoți la un spectacol, un ceai, la un restaurant, să vadă și ea cum e…
Ei, nu-i trebuie ei așa ceva, nu-i place.
Sorina tăcu. Gândul îi zbura la propria mamă, care, deși cu greu la bani, nu renunța la coafor, la o rochie nouă sau la abonamentul la teatru, ca să se bucure de viață.
Așa s-a hotărât Sorina să-i arate soacrei cum e să ai grijă de tine, să nu rămâi ancorat în lumea cea veche, cu televizorul și așteptarea nepoților.
După câteva zile, o sună pe Ana Dumitrescu și o invită să iasă împreună la plimbare și la o cafea, apoi să arunce și prin salon, unde voia ea oricum la cosmetică și îi spuse Anei să aleagă orice procedură îi face plăcere.
Vai, Sorina, dacă tu insiști, stau afară sau în hol, te aștept.
Dar n-are rost să așteptați! Cheltuim împreună o oră, hai, măcar pentru un manichiur și un masaj la mâini!
Cu greu, Ana acceptă. Sorina sunase în salonul unde era clientă fidelă și le povestise fetelor situația.
Fetelor, vă rog, cu mama-soacră să fiți ca pe covorul roșu, să-i faceți tot ce merită. Dacă se interesează de prețuri, spuneți-i că am achitat deja. Vă rămân datoare dacă o cuceriți, cine știe, poate mai aveți o clientă în plus.
La ora stabilită, Sorina o duse aproape cu forța pe Ana la salon și o lăsă pe mâna specialistelor.
Doar jumătate de oră, nu-i așa, Sorina? Și să-mi spui cât să-ți dau, să nu rămân datoare…
Când o duse angajata amabilă într-o cabină, Sorina rămase în hol cu telefonul, trimițând mesaje pentru ea nu programase nimic în ziua aceea.
După aproape două ore, Ana ieși zâmbitoare, relaxată. Fetele își făcuseră treaba.
Vai, Sorina, câte mi-au făcut! Ce ceai bun, ce cafea! Toate erau atât de drăguțe! Oare cât costă așa ceva? Cred că scump…
Astăzi avem ofertă specială, interveni recepționista. Cine-și aduce o prietenă primește gratuit totul. Așa că azi nu plătiți nimic!
Zâmbind larg, Ana și Sorina merseră la o cafenea din apropiere. Ana sorbi un pic din cappuccino și se relaxă.
Nu vreți să facem lunar așa o întâlnire între femei? întrebă Sorina. Mai ales că sunt reduceri pentru clientele fidele!
Mi-a plăcut mult… Nici nu știam că poți să te simți atât de bine, recunoscu Ana.
Trebuia să fi încercat mai demult!
Eh, pe vremuri copiii erau mici, bărbatul, Dumnezeu să-l ierte, ținea banul strâns, la cheltuieli nu ne abăteam… Apoi parcă n-a mai contat.
Dar acum contează! Ca să îmi țineți companie, altfel mă plictisesc.
O să vin, din când în când.
Așa a început o nouă tradiție: soacra și nora mergeau împreună la salon. Subtil, Sorina îi schimbă garderoba, spunându-i întotdeauna sume reduse.
Îl convinse și pe soț să o invite pe Ana la restaurant. Au mers cu toții la un film, iar de Revelion, Sorina i-a dăruit un abonament la Teatrul Național.
Vai, cum ai întinerit, Ana! îi spuneau vecinele.
Eh, tineretul trage după el, zâmbea ea modest.
Și cu adevărat, Ana Dumitrescu simțea că, abia acum, la pensie, mama a doi bărbați deja mari, îi începea tinerețea cu adevărat.
