Norocul mi-a surâs! Dacă ea își iubește atât de mult câinele, înseamnă că va putea să mă iubească și pe mine!
Viața fără prieteni patrupezi
Din copilărie mi-a fost interzis să am animale de companie.
Mama era foarte exigentă când venea vorba de curățenie, iar gândul la părul de câine pe canapea, lăbuțele murdare pe podea sau mirosul din apartament o îngrozea.
Lucra ca farmacistă și spunea mereu că microbii, murdăria și animalele nu sunt compatibile.
Desigur, mă jucam cu câinii prietenilor, dar visul de a avea un prieten patruped al meu rămânea de neatins.
Așteptam să iasă părinții la pensie și să se mute la țară, pentru ca, într-un final, să-mi pot lua un câine.
Însă destinul a decis altfel.
Înainte de a-mi împlini visul din copilărie, m-am angajat la o companie mare. Îmi plăcea munca, dar era o problemă – biroul era la celălalt capăt al orașului.
Să mă trezesc devreme, să pierd două ore pe drum zilnic și să-mi fac nervi în trafic nu suna prea bine.
Așa că am închiriat un apartament mai aproape și m-am mutat.
Cine s-ar fi gândit că un câine îmi va schimba viața?
Sincer, atunci nici nu mă gândeam la un câine.
În primul rând, nu știam dacă proprietarii apartamentului îmi vor permite.
În al doilea rând, veneam acasă doar ca să dorm.
Dar după câteva luni, când m-am obișnuit cu serviciul, cu colegii, am decis să renunț la mașină și să merg spre birou pe jos prin parc.
Așa am ajuns să-i cunosc pe posesorii de câini din zonă.
În fiecare dimineață, după ce îmi luam o cafea espresso, întâlneam aceleași persoane.
La început, câinii lor mă priveau cu precauție, dar în timp s-au obișnuit – căci le aduceam mereu gustări.
Și așa am întâlnit-o pe ea.
Irina.
Și câinele ei – un ciobănesc german splendid pe nume Radu.
Când schimbi ziua pentru cineva special
Din acel moment, diminețile mele s-au schimbat.
Am început să plec mai devreme de acasă, doar ca s-o întâlnesc pe Irina întâmplător.
Dacă nu o întâlneam, întreaga zi îmi era dată peste cap.
Uneori rămâneam în parc, așteptând, și bineînțeles întârziam la muncă.
Am început să o conduc până acasă, să caut pretexte pentru conversații, să aflu despre viața ei, despre Radu.
Și într-o zi, s-a întâmplat ceva ce mi-a confirmat: ea este aleasa mea.
Încercarea care a pus lucrurile în ordine
În acea zi, Irina a venit în parc cu un chip trist.
Am înțeles imediat că ceva nu era în regulă.
Radu părea ciudat – mergea lent, se clătina, se așeza lângă fiecare copac.
În ochi nu avea doar tristețe – ci disperare.
Nici nu s-a bucurat de jucăria favorită pe care o aduceam mereu.
De obicei, alerga cu ceilalți câini, dar acum doar s-a așezat la picioarele Irinei.
Cu greu își stăpânea lacrimile.
Cineva dintre cei din parc i-a spus că Radu are ceva grav și ar putea să nu supraviețuiască noaptea.
Era în panică.
Nu știa cum să-l ducă la veterinar – era imens, cântărea mai mult decât ea.
– Hai să mergem, i-am zis. – Iau eu mașina.
Am urmărit-o în oglinda retrovizoare în timp ce conduceam.
Îl mângâia pe Radu, îi șoptea ceva, îi promitea că va alerga pe câmp, că-i va cumpăra gustările preferate și, contrar sfaturilor medicului, îi va da câte un pachet zilnic.
Mă uitam la ea și realizam că vreau să fiu alături de ea.
Chiar înainte de a ajunge la clinică, Radu n-a mai rezistat – a vomitat chiar în mașină.
Ea a scos șervețele umede, și-a șters blugii și, spre surprinderea mea, continua să-l liniștească:
– E în regulă, puiule. Totul va fi bine.
Chiar și-a cerut scuze față de mine și a spus că mâine va plăti pentru curățarea mașinii.
Dar nu am ascultat-o.
L-am luat pe Radu în brațe, deși era foarte greu, și l-am dus în clinică.
Doctorul a efectuat procedurile necesare.
Radu urla de durere, dar Irina nu l-a părăsit, deși medicul i-a cerut să iasă din cameră.
Îi ținea capul în mâini și repeta:
– O să fie bine. Totul va fi bine, dragul meu.
În acea clipă am înțeles că am găsit femeia vieții mele
Sunt bărbați care aleg femeile după aspect.
Alții – după cum gătește sau cât de bine își îngrijește casa.
Eu am înțeles că femeia mea este cea care își iubește atât de mult câinele.
Dacă poate avea grijă de el ca de un copil, înseamnă că va avea aceeași atenție și pentru familie.
Mă uitam la ea și știam că va fi o soție minunată, o mamă grijulie.
Și eu aș da orice să fiu tatăl copiilor ei!
