Nouă trandafiri roșii
Soacra a venit pe la noi pentru câteva ore, și eu am simțit imediat că nu mai pot răbda. Am spus că mă duc la saună. M-am pregătit și am plecat.
Dar necazul nu se terminase am aflat că sauna e închisă pentru renovare. Dispoziția mi s-a stricat de tot.
Să mă întorc acasă? Parcă nu-mi vine
Am început să mă poticnesc pe străzi, fără chef să intru prin magazine nu-i treabă de bărbat, mă gândeam. M-am așezat pe o bancă, cu gândurile mele.
Deodată, am zărit un cuplu de oameni cam pe la șaizeci de ani. Îmbrăcați frumos, mergeau încet, ținându-se de braț era clar că își făceau plimbarea de seară. Ea îl ținea tandru de braț, discutau ceva între ei, liniștiți.
Stăteam pe bancă, îi urmăream: Uite că ei mai au despre ce să vorbească… Eu cu Maria mea suntem împreună de cincisprezece ani, de mult am terminat ce aveam de spus. De regulă, stăm tăcuți.
Deodată cuplul s-a oprit, iar bărbatul i-a aranjat soției eșarfa la gât cu o grijă blândă. Au continuat apoi să meargă mai departe.
Mi-am zis atunci: Incredibil, ei au reușit să păstreze iubirea. Noi de mult nici nu ne mai observăm unul pe altul.
Soția mea e măruntă, slabă, din acelea mereu obosite, femei care n-au timp de ele se mulțumește cu puțin. Lucrează la fabrica textilă, avem doi copii, mereu preocupată de zeci de treburi care nu se mai termină.
Nu stă locului: ba spală, ba gătește, mereu cu cârpa sau mopul în mână, îmbrăcată într-un halat vechi, cu părul mereu răvășit.
A uitat să mai zâmbească, fața ei e mereu serioasă, parcă aceleași gânduri nenorocite nici nu-i lasă loc de altceva.
Pe la coafor ajunge doar când nu mai poate ieși în lume atunci se hotărăște, în rest, n-are timp.
Stăteam pe bancă și mă gândeam: Cât ne-am iubit la început… și unde s-a risipit totul?
Am încercat să-mi amintesc acele sentimente vechi, de demult. Și, spre mirarea mea, am reușit: ceva blând s-a trezit în suflet. O dulceață caldă mi-a atins inima, lăsând urme line. Deodată mi s-a făcut milă de Maria mea și am simțit nevoia să fac o faptă bună, chiar atunci, pe loc.
Nu puteam să rămân pe bancă, trebuia să fac ceva frumos, și repede. M-am ridicat și, fără să-mi dau seama cum, am pornit grăbit.
Soluția a apărut în fața mea ca din senin aproape m-am ciocnit de un chioșc cu flori: Să-i cumpăr flori? Oare nu mă va lua peste picior, că am aruncat banii pe o prostie? Mai bine i-aș cumpăra Marinuței adidași noi, că n-are cu ce merge la sport.
Am ezitat o clipă, nu știam dacă să mă apropii sau nu. Dulceața aceea caldă tot nu-mi dădea pace.
Am dat din mână, oricum. Am intrat. Vânzătoarea, o fată drăguță, mi-a zâmbit și m-a întrebat ce doresc. Ultima oară am cumpărat flori cu cinsprezece ani în urmă.
O fi potrivit un trandafir? Unul singur? m-am întrebat.
Ceva în mine îmi spunea: Nu te face de râs, unul nu spune nimic.
M-am hotărât brusc: Nouă să fie! M-am speriat de gândul meu: mi-am zis că nu-s întreg la minte. Dar cuvântul spus nu-l mai poți lua înapoi.
Am ieșit din chioșc cu buchetul și parcă toți trecătorii se uitau ciudat la mine.
Am sunat apoi acasă să văd dacă soacra a plecat.
Am urcat scările și simțeam cum mă încearcă emoțiile nu eram deloc obișnuit cu așa ceva. Vai de mine, dacă mă alungă cu florile astea? Dacă se supără, le mototolesc și le arunc la gunoi!
Soția scotea din plasa cu făină pe care abia o pusese pe masă, încă avea mâinile curate. M-am apropiat de ea ea nici nu bănuia nimic. M-am oprit, fără să scot un cuvânt, tremurând de emoții. S-a întors spre mine, a văzut florile, a încremenit.
Maria, sunt pentru tine. Așa am simțit. Nu te superi, nu?
N-a luat imediat buchetul, s-a uitat la el ca și cum era o priveliște ireală.
Ție, Maria, ție
Abia atunci a luat trandafirii, i-a apropiat de obraz și a zâmbit ușor. În clipa aia, nici fabrica, nici grijile casei, nici cei cincisprezece ani parcă n-au mai contat!
A șoptit doar: Mulțumesc.
Vaza stătea în mijlocul mesei, cu nouă trandafiri roșii care parcă au luminat întreaga bucătărie.
Maria i-a atins cu degetele, apoi s-a dus gânditoare la oglindă și și-a aranjat părul.
Trăsăturile feței s-au îndulcit, iar grijile au lăsat loc unei visări neașteptate. Am venit lângă ea, am cuprins-o de mijloc. Am stat așa, tăcuți.
Pentru o clipă, Maria s-a oprit din agitație dar doar pentru o clipă.
