Astăzi, în jurnal, îmi revăd gândurile și mă întreb cum să-i explic fiicei de cununie că fiul meu suferă de gastrită cronică și are nevoie de o alimentație specială.
Fiul meu are douăzecișapte de ani. A săvârșit nunta abia acum șase luni. Soția lui se numește Ancuța. La sărbătoarea căsătoriei părinții Ancuței i-au dăruit un apartament frumos cu două camere, în care ei locuiesc acum.
Nu am niciun motiv să nu o plac pe Ancuța; e o tânără drăguță, inteligentă, frumoasă și provine dintr-o familie cu bună poziție materială. Tatăl ei este medic, mama învățătoare. Ancuța chiar a absolvit studiile medicale.
Totuși, sunt îngrijorat pentru fiul meu. Observ că Ancuța nu este o gospodină foarte atentă și nu-l sprijină cum trebuie. El suferă de gastrită cronică, boală ereditară în familia noastră și tatăl meu a avut și el ulceruri la stomac. Pentru a-și ține boala sub control, el trebuie să fie tratat în primăvară și toamnă și să-și păzească cu strictețe regimul alimentar.
Când locuia cu mine, mă asiguram că mănâncă corect. La căsătorie i-am avertizat pe amândoi că ar trebui să-i gătească mâncăruri dietetice. Ancuța a fost de acord, dar nu a pus în practică. Încerc să nu mă amestec prea mult în viața lor; îi vizitez rar. Totuși, de fiecare dată când pășesc în apartamentul lor, găsesc pe masă multe cutii goale de pizza ei pretind că erau vizite ale prietenilor.
Deschid frigiderul și nu văd niciun aliment sănătos. Sunt doar cârnați, cașcaval, ketchup și maioneză. Nu există supă, fructe, iaurt, lactate, ouă. Am adus eu carne iepure, curcan și pui și i-am cerut Ancuței să-i facă o supă fiului meu. Ea nu a făcut niciodată, iar tot ce am cumpărat încă stă înghețat.
Înțeleg că Ancuța este încă tânără; poate nu are timp. Dar la vârsta ei eu eram deja mamă și mă ocupam de doi copii. Dacă nu reușește să-și îngrijească propriul soț, cum să aibă grijă de el?
I-am propus să o ajut: Dacă nu poți, lasă-mă să gătesc și să aduc mâncarea! Dar ea refuză mereu. Fiul meu tace, nu spune nimic. Recent a fost internat cu gastrită acută.
Nu știu cum să schimb situația. Nu vreau să înrăutățesc relația cu fiica de cununie și nici să aprind conflicte. Mă dor de faptul că nu mă ascultă și sunt îngrijorat pentru sănătatea fiului meu. Cum pot să o influențez pe Ancuța?
Poate cineva are un sfat pentru mine.
Îmi dau seama că, uneori, dragostea trebuie să se arate și prin fapte simple, nu doar prin vorbe. Dacă nu reușim să fim alături de cei dragi când au nevoie, ne pierdem legăturile și sănătatea lor. Lecția mea este să nu aștept niciodată ca altcineva să rezolve problemele mele; trebuie să acționez eu însumi, cu răbdare și înțelegere, pentru binele celor pe care îi iubesc.
