Nu ați reușit să vă creșteți copiii așa cum trebuie. Ia uite-l pe Mihai al lui Vasile…
Când era mai mică, Anișoara nu înțelegea de ce mama ei o lua mereu la rost. Parcă nu demult toate mergeau bine, mai ales în copilărie. O dădea mereu exemplu fratelui mai mare, o lăuda la toți.
Nu trăiau în belșug, dar nici nu duceau lipsă de nimic. Aveau strictul necesar, la lucrurile mari strângeau bani. Aveau și mașină, nu nouă, dar mergea binișor, tata se ocupa de reparații când era cazul.
Când a terminat liceul, fratele, Alexandru, a intrat la facultate la București. O grămadă de bani se duceau pe el: chirie, mâncare, taxe…
Anișoara vedea că părinții abia se descurcă, economiseau la sânge. Și ei curând îi venea rândul să dea la facultate, avea doar doi ani diferență față de frate.
Încă o “bucureșteancă” nu ne permitem, și așa avem institut aici, dă examen la noi în oraș.
Anișoara a intrat la universitate acasă, iar în paralel s-a angajat. Inițial ca livrator în weekend, apoi ospătar la o cafenea vizavi de bloc. Fiind la buget, reușea să-și ia singură haine, ba chiar mai aducea și ceva de mâncare acasă.
Bravo, fată, și acasă ești de ajutor! Faci facultate, lucrezi… Dar ia-l pe Alexandru, nu reușește să muncească, e greu la facultate la București, îi cer prea multe. E obosit mereu.
Și eu mai că leșin, scriu proiecte pe la două noaptea…
Nu-i totuna, tu ești acasă totuși, nu-i greu ca acolo!
Într-un final, Alexandru a terminat facultatea, a început să-și caute de lucru. De ce să se întoarcă în oraș, doar în capitală ai perspective, nu? Locuri de muncă avea, dar nimic nu era suficient de bun pentru el. Iar părinții iar îl ajutau.
Trebuie să se prindă de ceva pe acolo, după aceea o să fie ușor…
S-a prins, da. A început să lucreze, și pe neașteptate s-a căsătorit cu fata directorului. Dintr-o scăpare.
Au avut un băiat, s-a așezat cum trebuie. Părinții fetei le-au cumpărat apartament, socrul lui Alexandru i-a dat promovare, salariu mai mare. Noroc de tot, părinții răsuflau ușurați.
Anișoara s-a măritat și ea, nu de pe val ca fratele, ci cu un om simplu. Apartamentul și l-au luat din forțele lor, tot în oraș.
Apoi au venit copiii: întâi o fetiță, apoi gemeni, băieți. De la doi copii, s-au trezit cu trei dintr-o dată. Era greu, nu se văitau. Copiii creșteau, mergeau la școală.
Părinții lor au decis să sărbătorească 35 de ani de căsnicie. N-au petrecut la 25, nici la 30, mereu nu le-au ajuns banii, iar de data aceasta s-au hotărât.
Alexandru a venit cu băiatul, nevasta lui era ocupată, dar a trimis cadoul: un voucher la electrocasnice, “Luați-vă o mașină de spălat vase”. Scumpă, modernă, toată lumea a fost încântată. După petrecere, nu s-au spălat vase, ci doar s-a pus totul la mașină.
Cadoul Anișoarei și al familiei s-a pierdut pe fundal o excursie pentru doi, cadou de nuntă întârziat. A costat dublu, dar nu a contat în fața mașinii de spălat vase.
Părinții au mers în vacanța aceea, i-au mulțumit Anișoarei, dar i-au ținut predici despre bani aruncați pe nimicuri. Vacanța s-a terminat, dar mașina lor tot acolo era, la loc de cinste.
Și de atunci, mama nu s-a oprit la fiecare ocazie scotea în față reușitele lui Alexandru. Nu contează că are un singur copil, că trăiește la București, că are carieră, apartament, nevastă, copil unul, dar “de calitate”!
Un singur copil, nu trei de-a valma. La ce să naști trei? Pe toți trebuie să-i ții la școală! Cât mai merge așa, dar pe urmă?… Măcar Mihăiță al lui Alexandru…
Alexandru are apartament mobilat la ultimul răcnet, aspiratorul e robot, luminile se aprind și se sting singure, mâncarea vine acasă comandată, are femeie la curățenie…
Mamă, eu mă descurc, copiii și soțul mă ajută.
Da Alexandru…
Da fratele tău…
Timpul a trecut, copiii Anișoarei s-au făcut mari. Nu au plecat la universități mari, dar fiecare a făcut facultate în oraș. Și aici mama Anișoarei tot a avut ceva de spus:
Nu v-ați priceput să-i creșteți. Ia uite la Mihăiță…
Mamă, ai noștri sunt copii buni, și nici la Mihăiță nu știe toată lumea tot! Chiar am fost la ei în vizită, nu e totul lapte și miere. Am văzut cu ochii mei.
Nu mai bârfi, dacă din tine n-a ieșit nimic, nici copiii nu-s buni de nimic. Numai gura de voi!
Da, mamă, că n-am ieșit nimic am serviciu bun, doar nu la București! Soțul e gospodar, dar nu director! Copiii cu note mari, dar aici la provincie!
Apartament bun, renovat, dar fără femeie la curățat. Avem aspirator normal, spălăm singuri vasele, nu dăm comenzi pe telefoane moderne.
Și pe voi vă ajutăm, dar nu-i suficient, așa-i? Alexandru, deși nu are bani de pastile pentru voi, el… are cheltuieli mari pe acolo, la capitală!
El s-a realizat, tu nici atât!
La un moment dat, Alexandru a venit acasă la părinți. Ei credeau că doar îi vizitează, dar el venise de tot. Nevasta l-a dat afară, l-a lăsat fără job, au fost probleme cu băiatul.
N-a găsit serviciu în oraș, salariile aici nu se compară cu cele din București.
Anișoara, am decis să-i facem fiului nostru un business. E pregătit! Să lucreze ca simplu inginer după ce-a lucrat la capitală?! zice mama.
Dacă ați decis, acționați.
Avem nevoie de ajutorul tău. Trebuie bani, poate un credit. Vouă nu vă trebuie așa mult, nu stați la București.
Dar nici Alexandru nu mai e la București! E cazul să vedem realitatea.
Tu te descurci cu puțin, dar lui îi trebuie… el…
Mamă, noi îi ajutăm pe copii, pe voi. Un pic, cât se poate. Avem și noi nevoie de o mașină nouă, și alte mici reparații.
Mașina poate să mai aștepte. Banii pentru Alexandru sunt prioritari.
Știu, mamă. Alexandru e mereu prioritatea. De când a plecat la București, așa a fost. Nu, eu n-am vrut să plec acolo, dar nici aici nu m-ați ajutat. Casa bunicilor s-a dat pe facultatea și traiul lui. Și mașina la fel. Pentru mine, nici un cărucior dublu pentru gemeni n-ați avut bani, nici măcar cu împrumut! Și pe la el, când am fost la București, nici nu ne primeau în casă. Doar duceam pachete de la voi. Dormeam la hotel.
Acum e divorțat și are nevoie de ajutor. Nu mai are apartament.
N-are nici mașină, a făcut-o praf Mihăiță al lui.
Hai să nu-i punem pe tapet toate problemele, hai să-l ajutăm!
Nu, mamă! De lucru la noi în oraș este, salarii decente. Nu ca la București, dar totuși! Și cu ce să îl ajut eu? Cu niște mărunțiș? Bani de afaceri, apoi de mașină, după aia de apartament… Nu! Nu-i corect ca marele realizat la capitală să ceară bani de la sora săracă din provincie, care tot n-a reușit în viață!
Tu cum îmi vorbești așa?
E bine, mamă. Am înțeles: om adevărat e doar Alexandru. Cât stă cu voi acasă, ajutor să vă dea el. E rândul lui acum.
Anișoara! Ne forțezi să vindem apartamentul. Îți dai seama ce ne ceri?!
Eu? Nu uitați să vă luați măcar o cameră undeva…
Părinții au vândut apartamentul, s-au mutat într-o cămăruță modestă, restul banilor i-au dat lui Alexandru; s-a dus la București să înceapă viață nouă. Ce să caute în provincie?
N-a ajuns la niciun business, dar tot Mare Om era pentru mama. Îi spunea Anișoarei că nu valorează nimic, iar când cerea ajutor pentru ea, pentru reparații la noua garsonieră, Anișoara ajuta cu bani, dar de renovat n-a vrut să se atingă.
Știu sigur că tot lui o să-i rămână și garsoniera; să-și facă singur ceea ce trebuie, că-i mare om.
Când i s-au terminat banii, Alexandru s-a întors la părinți. Într-o cameră se chinuiau toți trei, dar… asta e.
Canapea pe hol, dar om mare a fost. Cum se zice la noi: n-au mizat pe calul potrivit, s-au înșelat.
Tu ce crezi despre treaba asta? Lasă un comentariu, dă un like dacă te-ai regăsit!
