Cum, nu-ţi convine că vreau şi eu să am familia mea? Am plecat de la voi, am început să-mi clădesc viaţa, iar voi aţi venit iarăşi şi tot acelaşi cântec!
Lăcrămioara, nu te agita aşa tare! Ştiu că pentru tine, fată crescută la oraş, va fi greu la sat. Dar am să te ajut! încerca să o liniştească Radu. Ştiu eu ce am de făcut. Mă descurc singur, numai să fii şi tu lângă mine!
Fata era cam bulversată.
Cum s-a găsit ea să se îndrăgostească tocmai de-un băiat de la ţară! Şi nu oricum, ci de-a binelea, cu fluturi în stomac!
Ea avea deja douăzeci şi opt de ani şi o carieră frumoasă la Chişinău, iar Radu, trecut de treizeci, avea o familie numeroasă şi o gospodărie în satul Brăila, la nici o oră de oraş.
Cum s-au întâlnit? Întâmplător, la Aventura Parc de lângă oraş. Radu era cu mama care tot intra din magazin în magazin, iar pe Lăcrămioara prietenele ei o tărăsiseră la distracţie.
Au făcut cunoştinţă, şi-au lăsat numerele, şi de-atunci au început să vorbească. Radu venea la Chişinău să o surprindă, era atent şi cald, şi Lăcrămioara s-a topit. Era altfel decât băieţii de la oraş sincer, deschis, bun la suflet!
Apoi, băiatul şi-a luat inima-n dinţi şi-a cerut-o de nevastă, iar Lăcrămioara, fără să stea mult pe gânduri, a zis da.
Auzi, mamă? Poţi încerca. Radu e băiat muncitor şi bun, chiar dacă e de la sat. a fost de acord şi mama. Nu merge treaba, te întorci acasă, la oraş.
Fata nu avea ce pierde. Oricum, putea lucra de la distanţă, din moment ce firma aprobase acest sistem recent. Nici nu mai era o tinerică, iar cică la ţară, aerul e curat! Doar că…
Radu, şi totuşi, în ce calitate mă mut la tine, acolo? a întrebat ea.
Ca logodnică. Iar la anul, facem nunta şi mergem şi noi într-o vacanţă. Până atunci, strâng bani să nu avem griji. spuse el, un pic emoţionat. Ştiu că eşti obişnuită cu mai bine.
Parcă totul părea la locul lui, numai pe Lăcrămioara ceva o rodea. Nu ştia exact ce, dar până la urmă a hotărât să dea o şansă!
Aşa, luându-şi o valiză şi câteva zile de concediu, după ce şi-a încuiat apartamentul micuţ din sectorul Botanica, pentru care muncise mult, Lăcrămioara urcă la volan şi porni spre sat, unde o aştepta Radu.
Prima seară la sat i-a plăcut.
Era vară, cald, au udat grădina împreună şi au pregătit cina. În doi, totul merge mai uşor!
Iubito, vin ai mei la noi! anunţă Radu într-o seară de vineri, ajungând acasă mai devreme.
Pentru ce? Lăcrămioara era cam derutată.
Vor să ne cunoască mai bine şi să ne ajute. Şi vin şi frate-meu cu soţia lui. bărbatul umbla agitat dintr-o cameră în alta.
Şi cât stau? întrebă fata, puţin speriată.
Sper că n-o să stea mult! Stai liniştită, ne descurcăm noi, promit.
Parcă deodată neliniştea a crescut în ea.
Nu te speria, fată dragă. Ia-o ca pe o probă, trece sau nu trece, cel mai important e că ai unde să te întorci! o încuraja mama râzând la telefon. Fă cum te simţi tu bine. Ei o să se obişnuiască. Sau nu. Asta e treaba lui Radu!
Păi da, ce mare lucru? îşi spuse Lăcrămioara în gând şi se linişti. Nu îi vor mânca, nu?
Tocmai aşeza masa când s-a auzit o maşină la poartă.
Au sosit! zise Radu intrând în bucătărie.
Cei doi au ieşit să-i întâmpine.
Ei, bine ai venit, noră! dădură buzna Maria şi-l strânse pe fiu în braţe, o femeie masivă într-o rochie largă şi cu gene groase, cum de la Dumnezeu. Lăcrămioara abia de apucă să salute şi o făcu la fel formal.
Un bărbat voinic, cu burtă, îi salută şi el sec.
Fratele cel mare, Victor, le făcu glume Lăcrămioarei, dar soţia lui, Camelia, blondă cu obraz rumen, privi cam acru la Lăcrămioara şi apoi îi zise bărbatului:
Ia nu mai sta ca viţelul! Vino şi ajută!, apoi plecă spre maşină să coboare nişte genţi.
Lăcrămioara pofti pe toată lumea la masă, sperând să se mai destindă atmosfera. Ştia să gătească!
Uite ce masă domnească ai făcut! Mare onoare! aprobă Maria.
Ia uite, pui? Cine găteşte aşa ceva? căuta cu furculiţa Camelia. Parcă-s tot felul de mofturi, să tot te strădui să le mănânci…
Ba e chiar bun! se împotrivi Victor.
Numai să-ţi umpli burta, nu contează cu ce! pufni Camelia, lăsând ostentativ furculiţa.
Radu se uită vinovat la Lăcrămioara.
Camelia, ai, domle, un pic de respect! Zici aşa tare că-ţi vine să crezi că ţi-e ciudă! Lăcrămioara chiar s-a străduit.
Şi cine i-a zis să poarte aşa nume? Exact ca vaca noastră. Pe ea tot Lăcrămioara o cheamă spuse tăios Camelia. Lăcrămioara abia se abţinu să nu râdă.
Ce-ai? îl întrebă încet Radu.
O prietenă de-a mea are o porcuşoară de Guineea pe nume Camelia îi şopti Lăcrămioara. Dar toată lumea auzi.
Maria o privi bănuitoare pe Lăcrămioara, bărbaţii se abţineau din râs, dar Camelia se aprinse de tot.
Cine te crezi? Cum îndrăzneşti? o ţintui cu privirea.
Păi şi tu poţi, eu m-am gândit că aşa glumeşti de obicei ridică din umeri Lăcrămioara.
Victor râse cu poftă.
Eu sunt nevasta lui Victor, cu acte! Tu ce eşti, cu concubinajul tău? ţipă Camelia. Maria aprobă din cap.
Măcar am bun simţ şi nu-s obraznică când intru în casa altuia replică Lăcrămioara.
Prima dată aud că am venit la tine, nu la mine! zâmbi victorioasă Camelia.
Şi nici nu te-am invitat, nu-şi mai putu stăpâni Radu. Dar cât staţi, totuşi?
În bucătărie se făcu linişte. Toată lumea se uită la gazdă, mirată.
O să-ţi dăm lecţii de viaţă la ţară, apoi plecăm zise Maria.
Mamă, nu-i nevoie. Ne-am descurcat perfect şi până acum, ne vom descurca şi pe viitor.
Da, ţi-ai pus lenea-n spinare şi eşti fericit. Să vedem cât te ţine! insistă Camelia.
Leneşă la noi există una singură. Şi nu e Lăcrămioara o tăie scurt Radu. Gata cu masa, mulţumim de prezenţă, mergeţi şi odihniţi-vă.
A luat-o pe Lăcrămioara de mână, şi sub privirile stupefiate ale tuturor, s-au apucat să strângă masa împreună.
Lăcrămioara şi-a zis că atunci când ai pe cineva de partea ta, parcă totul capătă sens. Şi nu se va lăsa călcată în picioare aici. Şi oricum, oricând ar avea unde să se întoarcă.
Dimineaţa de sâmbătă n-a debutat prea liniştit.
Ce tot dormim atâta? La noi, la sat, nu se doarme până la prânz! Să pregăteşti şi micul dejun! a dat buzna Maria în cameră.
Lăcrămioara uită la ceas opt fix!
Doamna Maria, în frigider e tot ce vă trebuie. ridică plapuma până sub bărbie fata. Pot să mă îmbrac măcar?
Vai de mine, ce domnişorică! Staţi să vedeţi! Ce e-n frigider trebuie gătit! Hai, sus! ieşi nervoasă mama-soacră, trântind uşa.
S-a îmbrăcat însă, s-a strâns, şi a coborât în bucătărie.
Iubita, deja te-ai trezit? era Radu la aragaz.
Da. Dacă n-o trezeam pe maică-ta, dormea şi-acum! pufni Maria.
Lăcrămioara scrâşni din dinţi.
Mamă, de ce ai intrat la noi în cameră? Ţi-am spus să nu faci asta! Radu era la fel de uimit.
Avem două blegi, nu unul? izbucni Camelia.
Nu te-a întrebat nimeni, Camelia! răspunse tăios Lăcrămioara.
Păi la bunele maniere rurale trebuie să vă obişnuiţi! Când luaţi vacă, la 6 dimineaţa se mulge. Şi să nu aud mofturi! înţepă Camelia.
Vacă nu aveam în plan… răspunse Radu.
Păi de ce? Să avem lapte, smântână echitabilă… sau Lăcrămioara nu ştie să mulgă? Să te vedem sculându-te la ora 5! râse Camelia.
Nici tu nu ştii, şi totuşi n-ai murit râse Radu.
Radu, în ultima vreme, de când tot Lăcrămioara stă pe aici, parcă nu mai eşti tu! îl certa Maria.
Radu, eu plec acasă! Când scap de circul ăsta, sună-mă dac-o să vrei. Lăcrămioara nu mai suporta, se ridică
Cum? Păi de când tot tu porţi de grijă la fiul meu, nu mai vine pe la noi, nu mai sună, nu mai ajută! Tu vrei să ne destrami familia! explodă Maria.
Destul! trânti masa Radu. Linişte deplină.
Nu vă convine că vreau să am viaţa MEA? Am fugit de la voi, am început să-mi fac un drum, şi iar veniţi înapoi, cu aceleaşi reproşuri!
Copilul meu, ai pierdut minţile! Tot ce ai, dai pe fata asta! Doar banii te interesează, nu?! Maria sufla foc. S-a urcat pe gâtul tău şi tu cari în spate! Noi vrem doar binele tău!
Mamă, Lăcrămioara munceşte, nu stă la mila nimănui. Eu strâng bani pentru nuntă. Dacă nu vă convine, duceţi-vă acasă! La noi, veniţi doar cu invitaţie! Mai ales tu, Camelia.
Cât îşi strângeau rudele lucrurile, Radu o luă de mână pe Lăcrămioara, iar apoi se întoarse la cele două care făceau valizele.
Fiu, alege! Ori eu, ori ea! îl provocă Maria.
Dar pe Camelia aţi primit-o!
Nu se compară! zise Camelia, încruntată.
Tatăl şi fratele doar zâmbeau sfătos.
Ei, şi? îl împinse mama să decidă.
Eu aleg fericirea mea! zise hotărât Radu.
Atunci, nu mai ai mamă! Maria plecă lăsând bagajele bărbatului. Şi Camelia fugi după ea.
Noi suntem de partea ta, băiete! rânji tatăl. Ştia despre ce e vorba, spre deosebire de soţia lui. O să am eu grijă de mama!
Fratele îl bătu pe spate, de mândrie.
Ai grijă de iubirea ta! Noi trebuie să schimbăm ceva la noi în familie!
Şi-au plecat toţi.
Lăcrămioara era stingherită, dar într-un fel, a înţeles că Radu chiar ţine la ea.
Au reluat cu drag treburile prin gospodărie, Lăcrămioara făcea tot ce putea să-l susţină, ştiind ce greu îi era.
Între timp, la familia lui Victor era veselie.
Mamă, Camelia! V-am luat o vacă! intră Victor râzând.
Tu chiar ai luat-o razna? Maria era sceptică.
Nu! Camelia se va duce să mulgă vaca şi s-o ducă la păşune. Victor părea serios.
Victor, mă iei peste picior! Camelia era agitată.
Exact cum voi o învăţaţi pe Lăcrămioara, aşa să vedeţi cât de simplu e! oftează Petru, tatăl. Şi să ştii, mamă, la 7 dimineaţa, să fie micul dejun pregătit şi nu tartine, ci ceva cald şi săţios, cum e la ţară!
Şi a început antrenamentul cu femeile!
Cât s-au mai distrat!
Tot ce au spus Lăcrămioarei, li s-a întors cu dobândă.
Maria şi-a dat seama că a întins coarda cu nora, pentru că acum li se cerea să muncească precum ea.
Dar nu-i chip! Nici studii n-aveau, nici hărnicia!
Timp nu e!
Maria s-a împăcat cu fiul, dar tot nu prea cuteza să-i viziteze, cine ştie ce mai ştie să facă Lăcrămioara?
Iar Radu, într-o zi, i-a cerut oficial mâna.
La nuntă, s-au veselit toţi!
Să zic că Maria şi Camelia au iubit-o pe nora? Nu, dar tăceau, de frică!
Iar Lăcrămioara era fericită! Ei totul făceau împreună, se sprijineau reciproc şi nu se mai temeau de nici un musafir neanunţat!
