Măi să fie! Nu se poate!
Svetlana trase brusc de volan și era cât pe ce să intre în mașina parcată lângă bijuteria ei un Logan albastru, de toată frumusețea. Un SUV negru, masiv, trecea atunci pe lângă ea, și nu putea să nu-l recunoască: e mașina lui vecinul ei, Costică, pe care-l tot rugase, aproape în fiecare dimineață, să-i ducă băieții la școală.
Numai că, lângă Costică, bine-cunoscut din cartier, că-s vecini de șapte ani, nu stătea soția lui, ci o domnișoară cu buze de rață și căciulă la modă. Asta i-a spus Svetlanei, dacă nu totul, măcar destul.
Ptiu, nene, ia uite-l și p-ăsta! oftă ea, și s-a băgat cu Loganul după SUV-ul lui Costică, decisă să nu lase nesancționat acest afront adus moralei de bloc.
Așa cum văzuse prin romanele polițiste ale Agathei, se strecură după o Skoda prăfuită, perfect plasată să îi ascundă, dar și să-i dezvăluie noua pasiune a vecinului. Bolidul acela căsoaia era clar la vedere.
Căsoaia, așa cum își alinta Costică SUV-ul second adus de taică-su din Chișinău, îl moștenise și nu concepea să-l vândă, că era amintire chiar de la răposatul.
Costică, bărbat la casa lui, pierduse tatăl acum vreo doi ani și nici până azi nu se împăcase cu lipsa lui. De mic, de la doi ani, rămas doar cu tatăl, maică-sa murind brusc când îi făcea griș cu lapte și a căzut lângă plită, fără să mai răspundă la țipetele și lacrimile copilului.
A țipat copilul până l-a auzit taică-său care uitase ceva acasă și, nemaireușind să-și sune nevasta, s-a întors și n-a mai găsit decât nenorocire și lacrimi. Era un șoc de nedescris: bărbat trecut prin box și pumni, dar fără șansă la knock-out sufletesc, să își piardă sufletul-pereche așa, din senin, de la o inimă ce n-a dat niciun semn
Spre deosebire de socră-sa sau mamă-sa, care profitau de distanță și nu prea voiau să se mute să-l crească pe Sergiu, tatăl n-a cedat rugăminților și a decis să se descurce singur cu băiatul: Lasă, mă descurc, nu știu cum, dar mă voi descurca!
Soluția a venit de la vecina pensionară, tanti Maria, care s-a oferit să aibă grijă de Sergiu cât e tatăl la serviciu. Apoi băiatul a mers la grădiniță, apoi la școală, iar viața micii familii s-a așezat, fără vreo altă femeie pe-acolo.
Tanti Maria nu avea nici bărbat, nici copii, așa că l-a iubit pe Sergiu ca pe propriul nepot. El o considera a treia bunică a lui ceea ce stârnea fascinația și câteva întrebări la grădi, unde el mereu făcea trei felicitări de 8 martie.
Educatoarele, multe singure, trăgeau cu ochiul la tatăl lui Sergiu, dar acesta nici nu concepea să-și refacă viața, avea treabă acasă și-n suflet să-și crească băiatul.
Povestea mergea de la sine: Sergiu ajunse la liceu, apoi la facultate unde s-a plâns Mariei: Ba nu mă plac fetele! Hai să nu fim ipocriți! Și cu Mariana sub balcon, ce făceai? Ea m-a lăsat, zice că nu găsește nu-știu-ce la mine chiar, ce crezi că n-am? Ai tot ce trebuie, doar norocul tău încă te caută! Fii atent la ce ai în jur, ai răbdare!
Maria a avut dreptate: colega rușinoasă care îi scria referate, Lenuța, l-a iubit în tăcere până când Maria i-a dat curaj: N-are pe nimeni Sergiu, dragă, nu-ți fie rușine! Zâmbetul fetei a spus totul, iar când Sergiu a venit pe seară, tanti Maria i-a tras un bobârnac: Ce tot bați din buze, grăbește-te! Fata asta-i ca o comoară. Dacă o lași, părerea mea pierzi!
Nunta a fost simplă, exact cum voia Lenuța. Tatăl lui Sergiu a privit întâi cu reținere viitoarea noră nenorocirea cu soacră-sa încă îl durea, iar legătura cu bunica maternă a lui Sergiu fusese greu de reparat. Dar cu timpul, femeia simplă și blândă i-a dovedit că viața fetei e pe mâini bune.
Anii treceau frumos. Doar un singur nor pe cerul tinerilor: copiii nu veneau. Ba unul la doctor, ba altul, pe la preoți, pe la horoscop, nimic Maria însă le-a pus stop: Hei, răbdare! Se vede că încă nu-i momentul, poate să nu fie problema nici unde credeți voi, nici la voi, nici la ea, nici la el. Gândiți-vă: o iubești pe Lenuța doar ca să ai copil cu ea? Sau pur și simplu fiindcă e Lenuța a ta?
După sfatul acesta, Sergiu s-a trezit. Au stat liniștiți, au plecat în vacanță. Între timp familia a trecut și prin necazuri cu afacerea, au schimbat casa pe apartamentul Mariei, când s-a făcut nevoie de mai mult loc.
Până la urmă, când nici nu mai sperau, Lenuța rămase însărcinată. Iar când a născut un flăcău zdravăn, de patru kile cu vârf, s-a dus glonț la asistente: Să vă pregătiți de al doilea revin! Și-așa au mai apărut pe lume încă trei năzdrăvani.
Viața, în ritmul ei, nu le-a dat liniște s-au mutat toți la tanti Maria, s-au ajutat cum au putut, iar pe urmă, când tatăl lui Sergiu s-a stins, l-au pomenit cu drag și i-au dat numele celui mai mic.
Copiii creșteau, gospodăria lucea, Lenuța lega prietenii cu alte mămici din cartier; cea mai bună prietenie o legase cu Svetlana. Aceasta avea gemeni zburdalnici și prea puțin timp, și văzuse viața ei cu Lenuța ca pe o gură de aer. Numai că, spre deosebire de Lenuța, soțul Svetlanei era mai poetic, adică era mai tot timpul printre flori și fete.
Svetlana, văzându-l pe Costică cu domnișoara misterioasă, trăsnise concluzia: Gata! Au și vecinii mei furci la poartă, ca la țară!
L-a urmărit până într-un restaurant faimos pentru tochitura și jazz live de weekend, și s-a hotărât: Să-i spun? Să nu-i spun Lenuței? Până la urmă, logica a bătut zvonistica; patru copii, două bunici bolnave de ce să strice totul, poate era doar un foc de paie și ea, dacă i s-ar fi zis direct despre vreo aventură a soțului, nu l-ar ierta niciodată.
Când a ajuns acasă, cu mâinile tremurânde și gândurile încă la Costică și gagica, a primit un telefon de la Sergiu.
Lenuța vrea să vă invităm la aniversare ai timp?
Sigur că vin, mulțumesc pentru invitație!
Svetlana făcuse deja cadoul știa că era aniversare rotundă dar nu se aștepta la petrecere, că ei de obicei sărbătoreau în doi.
La eveniment, sala era plină de flori, față de masă albă, candelabre, totul arăta a nuntă de bogați, iar Lenuța zâmbea fericită printre invitați. Când a mers la toaletă și s-a întâlnit pe scări cu fata misterioasă din mașina lui Costică, a înlemnit.
Dvs?
Ne cunoaștem? a întrebat fata, vizibil încurcată.
Află că domnișoara era de fapt organizatoarea evenimentului, firma ei făcuse toată magia și, bonus, era însărcinată și ea. Discuția s-a relaxat, și pentru prima dată Svetlana a simțit, căldura aceea de pe vârful degetelor: Ești puternică, te descurci!
Întorcându-se în sală, și-a reluat zâmbetul larg și optimismul:
Hai, Lenuța, ieși de la pudrat! Că deja lumea în sală strigă Sărută mireasa! de zici că-i din nou nuntă!
În timp ce ridicau pahare de șampanie, Svetlana s-a gândit cât de ușor e uneori să strici totul dintr-o prostie sau un zvon. O greșeală, o bănuială, și ruinezi ani de fericire.
Eh, mică-mică, dar greșeală, și tot greșeală rămâne! a dat pe gât șampania și l-a întrebat pe soț: La noi cum e, dragule, avem amărui sau dulce?
Amărui, Svetlano! Încă-i amărui!
