Sunt un bărbat foarte activ. Deși am trecut de 65 de ani, reușesc să vizitez diverse locuri din țară și să cunosc oameni deosebiți. Privesc înapoi spre tinerețe cu un amestec de bucurie și melancolie. În acele vremuri, puteai să mergi în concediu pe unde voiai! Te duceai la Marea Neagră. Te aventurai cu cortul prin munții Moldovei, alături de prieteni și colegi de serviciu. Puteai să pleci într-o croazieră pe râul Prut, totul cu foarte puțini lei.
Astfel de zile însă au rămas doar amintiri.
Întotdeauna mi-a plăcut să întâlnesc oameni. Am cunoscut persoane pe plajele din Mamaia, la spectacolele de la Teatrul Național din Chișinău. Am păstrat legătura cu mulți dintre acești oameni o perioadă îndelungată.
Nu pricepeam cine ne-ar fi putut trimite o telegramă ca aceea. Firește, nici eu, nici soția mea, Maria, nu plănuisem să plecăm nicăieri. Dar la ora patru dimineața, s-a auzit soneria la ușa noastră din Chișinău. Când am deschis, am rămas fără grai. În prag stăteau Sanda, două fete adolescente, o bunică, și un bărbat încărcați cu o mulțime de bagaje. Eu și Maria eram pur și simplu uluiți. Totuși, le-am permis oaspeților nepoftiți să intre. Sanda mi s-a adresat direct:
De ce nu ai plecat de acasă pentru noi? Noi ți-am trimis o telegramă! Și vezi tu, taxiurile sunt scumpe, costă mulți lei! Îmi pare rău, dar nu știam cine a trimis telegrama! Dar aveam adresa ta. Și uite, am venit. Eu mă gândeam doar să ne scriem câte o carte poștală din când în când, atât.
Apoi Sanda mi-a povestit că una din fete a terminat liceul anul acesta și vrea să meargă la Universitatea din Iași. Restul familiei era acolo să o încurajeze.
Vom sta la tine, nu avem bani să plătim chiria! Și casa ta e aproape de centru!
Am rămas blocat de situație. Nu suntem nici măcar rude, de ce ar trebui să le găzduim? Trebuia să le oferim mâncare de trei ori pe zi. Au adus ceva alimente, dar nu s-au obosit să gătească nimic. A trebuit să îi servesc mereu.
După trei zile în care n-am mai avut liniște, le-am spus Sandrei și familiei ei că trebuie să se mute. Unde, nu-mi păsa. S-a iscat un scandal ca la carte. Sanda a început să spargă farfurii și să țipe cu isterie.
Am fost șocat de comportamentul ei. În cele din urmă, au plecat. Au reușit să-mi fure halatul de baie, câteva prosoape și, miraculos, chiar o oală mare de varză. N-am înțeles cum au făcut să o scoată din casă. Oala pur și simplu a dispărut!
