Surpriză de Revelion: mireasa la care nimeni nu era pregătit
Alexandru, Dragoș și Ion au fost nedespărțiți din copilărie. Deși aveau-profesii și personalități diferite, prietenia lor a rezistat în timp. Alexandru a fost primul care s-a căsătorit – nu din dragoste mare, ci mai mult din obligație. Dar, cu timpul, între el și Elena s-a născut respect și poate chiar afecțiune.
Apoi a venit rândul lui Dragoș. El a avut o poveste de dragoste adevărată – pasională, reciprocă, fericită. Soția lui, Ana, s-a îmbrățișat imediat cu Elena, iar acum cele două cupluri petreceau mult timp împreună.
Ion, însă, rămăsese burlac. Nu se grăbea să se însoare, glumea mereu că-i mai ușor să respiri singur. Dar în acel Revelion, a anunțat că vine nu singur, ci cu o fată. Și pentru prima dată în toți anii, a decis să le-o prezinte prietenilor.
În casa lui Alexandru era agitație: bradul împodobit, carnea la marinat, șampania la răcit. Dragoș cu Ana sosiseră deja, aducându-l și pe fiul lor mic, Victor. Toți erau nerăbdători: cum o fi ea? Pe cine a ales Ion, mereu atât de pretențios, să aducă la petrecere?
— Probabil vreo femeie de afaceri cu diplome din străinătate, glumi Dragoș.
— Sau o fotomodel de pe copertă, adăugă Alexandru.
— Bărbaților, lăsați speculații, se săturase Elena de ghicit. — Oricum ar fi, important e să fie fericit cu ea.
Când a sunat soneria, Alexandru a fugit să deschidă. Ușa s-a deschis, și în prag stăteau Ion… și Nicoleta.
Mireasa lui Ion i-a lăsat pe toți cu gura căscată. Mică de statură, cu forme pline, într-o fustă scurtă și strălucitoare, machiaj accentuat, gene lungi și unghiile ornate. Pe cap îi zbârliau rădăcini colorate, iar sub geacă purta un top din piele.
— Bună tuturor! Sunt atât de bucuroasă să vă cunosc! a clipit Nicoleta exuberant. — Tu sigur ești Elena, iar tu Ana?
Soțiile au strâns mâna cu zâmbete tensionate. Toată lumea părea derutată, dar își păstra compoziția. O stare de stinghereală plutea în aer.
În bucătărie, fetele au încercat s-o includă în activități. Nicoleta s-a aruncat cu entuziasm la curățat legume, tăiat verdețuri și frecat sfeclă. Spre surprinderea tuturor, lucra rapid și îngrijit. Elena și Ana s-au privit – se așteptau la dezastru, dar au găsit o ajutoare pricepută.
— Și tu unde lucrezi? a întrebat-o Ana cu precauție.
— Sunt fotografă, a răspuns Nicoleta. — Colaborez cu reviste, fac reportaje. Acum nu demult am fost într-un orfelinat – am făcut fotoședințe pentru copii. Vreau să aibă amintiri frumoase.
Și asta i-a surprins din nou. Nu se potrivea deloc cu imaginea ei exterioară. Dar ce i-a uimit și mai mult a fost felul în care Nicoleta se purta cu copiii. A petrecut toată seara alături de Victor și de fica lui Alexandru, Maria, de șapte ani.
Când a venit momentul deschiderii cadourilor (prietenii aveau obiceiul să le desfacă înainte de miezul nopții), în cutiile de la Nicoleta au găsit surprize calde și pline de suflet – alese după gustul fiecăruia.
Apoi, dimineața următoare, când ceilalți încă dormeau, Nicoleta era deja afară, făcând un om de zăpadă cu copiii. În bucătărie mirosea a cafea, iar pe masă erau așezate grijuliu căni aliniate.
— E minunată, i-a șoptit Alexandru lui Ion. — Ține-te de ea.
— Ai noroc, a adăugat Ana, amintindu-și cu recunoștință cum a dormit în sfârșit o noapte liniștită.
Și abia atunci și-au dat seama cât de mult se înșelaseră. Aparențele înșală. Iar Nicoleta era exact genul de femeie – bună, sinceră, de încredere. Genul de care visează fiecare bărbat, chiar dacă nu-și dă seama imediat.
