– Bună ziua, părinților, – am intrat val-vârtej în casă într-o sâmbătă, – mă mărit, Andrei mi-a cerut mâna și, fără să mă gândesc, am spus da.
– Doamne, Cătălina, ai crescut și te-ai făcut femeie, – a oftat mama, Ileana, aruncând o privire spre tata, Vasile. El stătea la masă, serios și tăcut, mestecând în gând vestea neașteptată.
– Păi sigur, tu ce credeai? Am terminat facultatea, deja lucrez la Chișinău. Andrei muncește și el, așa că am zis să facem nunta.
Andrei, băiat din oraș, era cunoscut de familie trăia doar cu mama lui, Lenuța, într-un apartament mic. Era băiat cuminte, respectuos, ne-am întâlnit cu toții de multe ori, iar părinții lui Andrei nu erau împotrivă.
Nunta a rămas în grija Ileanăi și a lui Vasile. La țară, aveam gospodărie, deși și Andrei strânsese niște bani, dar tata i-a spus:
– Andrei, banii ăștia pune-i deoparte. O să vă trebuiască pentru un apartament, nunta o facem noi, poate ajută și maică-ta cu ceva.
Lenuța, mama lui Andrei, a spus direct:
– Eu nu prea am bani, l-am crescut singură pe Andrei din salariul meu. O să pun ceva mic pentru cadouri, cât pot.
Părinții mei nu au condamnat-o, dar mama, Ileana, a simțit parcă imediat că nu-i de încredere. Nunta am făcut-o la un local mic din oraș, nu cu mare fast, dar a fost bine.
După nuntă, am decis să cumpărăm un apartament cu ajutorul părinților mei, pentru avans. Sora nu a putut deloc să ajute era mereu cu credite și probleme.
Viața noastră s-a așezat la casa nouă, și în curând s-a născut nepoțica, Maria. Mama și tata veneau mereu de la țară încărcați cu bucate: brânză, smântână, legume, lapte, carne, mere.
Câteodată mama suna pe Lenuța:
– Lenuța, hai să punem bani și să-i luăm Mariei un dar frumos, la cât de repede crește un copil, mereu îi trebuie câte ceva.
– Vai, Ileana, n-am bani, – și chiar lăcrima, – știi că-s singură.
La ziua fiicei mele, părinții au adus, ca de obicei, sacoșe pline de mâncare, carne, cartofi, toate din gospodărie. Lenuța i-a dat nurorii o mie de lei moldovenești, iar ai mei încă cinci mii. Ileana nici nu s-a uitat la bani, că darurile tot multe erau, dar parcă îi stătea pe inimă că soacra nu ajuta cu nimic.
– Vasile, de ce noi nu ne zgârcim la nimic pentru copii și soacra nu ajută deloc? Și numai se vaită Pe cine să plângă? Mie mi-e greu, dar mă descurc vezi dacă aș fi stat degeaba, plângând mereu, ți-ar fi convenit o astfel de soție? Eu trag cot la cot cu tine, – îi tot spunea Ileana.
Mama observa că Lenuța e mereu aranjată, coafură proaspătă, manichiură, totul la fix; de-amu nu înțelegea cum se poate, că bani nu are niciodată.
Dar Vasile a surprins-o cu reacția lui:
– E bine că-i femeie îngrijită, de asta și arată așa tânără.
– Da, normal, are timp și pentru trăi și pentru frumusețe Ea stă la oraș, n-are gospodărie, n-are săpat, muls vaca sau prășit roșiile! Eu de dimineață până seara ba în grădină, ba la animale, ba fac curat. Să te vedem pe tine să le faci pe toate! și-a vărsat Ileana amarul.
Vasile niciodată nu ridica tonul; tăcea și asculta. Știa bine cu cine are de-a face după atâția ani de viață împreună. Totul a rămas la fel după discuția asta: Ileana trăgea casa, Vasile muncea ca șofer.
Maria a împlinit trei ani. Fata mergea la grădiniță, dar răcea des. Așa că au decis ca Lenuța să stea cu ea acasă.
– Stau, ce să fac, sunt la pensie, timp am destul, – a fost bucuroasă Lenuța.
Mama s-a bucurat, în sfârșit, soacra ajută cu ceva.
Timpul trecea, iar Vasile pleca tot mai des la Chișinău.
– Ileana, adună niște brânză, ouă, cartofi, am drum la fată, duc ceva de-ale gurii. Și mai trec să iau niște piese de la oraș, – se scuza el.
Mama pregătea mereu coșul cu de toate.
– La oraș mâncarea-i scumpă, la noi totul e al nostru, fără chimicale.
Dar Vasile nu se mai întorcea la timp, ca de obicei. Stătea bănuț la Maria, la Cătălina și la ginere. Când a văzut că rutina asta se repetă, Ileana a început să bănuiască ceva.
– Doamne, al meu Vasile a pus ochii pe soacră clar. Trebuie să verific!
Următoarea dată când Vasile se pregătea de oraș, Ileana s-a băgat în seamă:
– Vasile, vin și eu, să-mi văd nepoata, am și nevoie de la piață, – s-a uitat direct la el, iar el doar a bâiguit un bine.
Pe drum, l-a simțit abătut.
– Ce ai, de ce ești trist?
– Eh, mă doare capul
Când am ajuns, Lenuța ne-a deschis în halat larg, aranjată și zâmbitoare, dar când m-a văzut și pe mine, i s-a tăiat zâmbetul.
– Vai, nu vă așteptam, poftiți!
Am stat cu Maria, i-am dat o păpușă, ne-a arătat jucăriile, apoi a adormit, iar Lenuța a zis:
– Hai la un ceai, – noi adusesem prăjituri și mere.
La masă, am observat cum Lenuța îi arunca priviri directe lui Vasile, iar el nu rămânea dator.
– Ce cred ei despre mine? Nu le e rușine?, – tot m-a încercat nervii, dar am tăcut din gură.
– Ies puțin pe scară să fumez, – a zis Vasile și a dispărut.
Cum a ieșit Vasile, am intrat direct în subiect:
– Lenuța, nu te mai da biată și nevinovată, am văzut eu cum vă holbați unul la altul. Știu de ce vine bărbatul meu pe la tine. Incetează cu copilării de-astea: dacă vrei bărbat, du-te, mărită-te. Dar lasă-mi bărbatul în pace! Nu-ți e rușine? Dacă nu încetezi, vin eu și stau la Maria. Nu te mai juca cu focul lângă ginerele tău.
Lenuța s-a făcut foc, n-a mai scos o vorbă. Probabil nu credea să fiu atentă, gândea că-s femeie de la țară fără timp, dar uite că am prins-o.
Când am ieșit pe ușă, i-am zis scurt:
– Nu mă lua de proastă
Pe drum spre casă, i-am zis lui Vasile:
– De azi înainte singur nu te mai duci la oraș. Am văzut destule. Și să știi, scumpa asta nu-ți va mai face ochi dulci. Am pus lucrurile la punct!
– Ileana, hai nu exagerezi? N-a fost nimic între noi, nu ți-ai închipuit
– Bine, așa să fie Dar să nu te mai văd la ea pe-acasă când nu-s copiii. Că dacă e nevoie, mă duc eu și stau la Maria, iar tu vezi de gospodărie, – l-am tăiat scurt.
Seara, Cătălina m-a sunat supărată:
– Mama, de ce ai supărat pe doamna Lenuța? Ea ne ajută cu Maria, iar tu ești geloasă pe tata! Ce are dacă vine la noi și vede fata?
M-am revoltat, mi-am dat seama că soacra a întors fata contra mea.
– Cătălina, ești tânără și nu pricepi încă. Ție ți-ar plăcea dacă bărbatul tău ar sta ore întregi la o altă femeie, cât timp tu ești la serviciu? Soacra femeie cu experiență, știe ce face. Nu-i frumos să primești bărbat străin acasă și să-i dai ochi dulci. Să știi, mama una ai, și tot ce facem pentru voi, eu le țin pe umeri tatăl tău doar lucrează. Dacă și soacra nu vrea să stea cu Maria, vin eu.
– Mamă, am înțeles, iartă-mă, vorbește și ea Parcă tu ai fi vinovată, după ea.
– Păi da, că și eu i-am spus pe șleau. Nu credea să pricep. S-a făcut roșie toată.
– Iartă-mă, e altceva. A întors lucrurile cum a vrut ea.
De atunci, Vasile a început să mă ia peste tot, mereu mă anunță când merge la oraș. Din ce în ce mai des muncim cot la cot acasă, iar eu am timp și pentru mine, mă îngrijesc, mă respect. Şi îmi spun cu zâmbet: Ce-s eu mai prejos ca soacra lui fiică-mea?
Bărbatul, dacă-i ținut ocupat cu treabă cinstită, respectă casa și nevasta. Iar eu am învățat că trebuie să-ți știi mereu locul și demnitatea, oricâtă muncă ai duce în spate.
