„Mi-a lăsat fetița în grija mea?” Valentina simți cum o val de căldură îi cuprinde fața la groaznica bănuială. „Nu, nu se poate. Cu siguranță se va întoarce.”
Venise de la muncă și găsise pe masă un bilet scurt de la fiica ei. Relația cu Ana nu fusese ușoară, dar nu se așteptase să plece pur și simplu. Îl recitise de nenumărate ori, îl știa pe de rost, dar totuși avea senzația că ratase ceva important, că nu înțelesese bine.
Noaptea, Valentina nu putea dormi. Pernele păreau prea tari, pătura prea grea, iar căldura devenise sufocantă. Plângea, apoi purta conversații nesfârșite cu Ana în minte, amintindu-și certurile și clipele fericite…
În sfârșit, obosită de suferință, se ridică, se așeză la masă și aprinse lampa. Biletul zăcea pe dosarele ei de lucru, mototolit de atâtea citiri.
A citit din nou, cu atenție. Nu, înțelesese tot. Îi părea că îi aude vocea iritată, plină de reproșuri.
„M-am săturat de controlul tău… Ești prea dură… Vreau să trăiesc pe cont propriu. Sunt adultă… N-ai fi acceptat niciodată, așa că plec cât nu ești acasă. Sunt bine. Nu sunt singură. Nu mă căuta. Nu mă voi întoarce…”
Scrisoarea fără preambul, fără semnătură. „Dar eu?” se întreba Valentina, de parcă Ana ar fi putut auzi. „Dacă mi se întâmplă ceva, n-ai unde să fii anunțată. Chiar nu-ți pasă ce va fi cu mine?”
Poate că Ana avea dreptate, în felul ei. Dar ea, ca mamă, dorea ca fiica ei să studieze, să aibă o meserie bună, să nu fie prinsă într-o dragoste trecătoare sau într-o sarcină neplanificată. Există mame care le permit copiilor orice?
Valentina se măritase încă studentă și își amintea cum dragostea și pasiunea se evaporaseră, înfrânte de sărăcie, de camera mică din cămin, de oboseala adunată.
Când născuse pe Ana, viața devenise neîndurat de grea. Ea și soțul ei, tot un tânăr student, se certau mereu. Poate mama ei avusese dreptate când insistase pe avort? Dar Valentina crezuse că dragostea lor va învinge orice. Ce prostie.
După trei luni, se despărțiseră. Ea luase concediu academic și se întorsese la părinți. În mod surprinzător, mama ei se atașase imediat de Ana, deși fusese împotriva sarcinii. O lăsase pe Valentina să-și termine studiile, în timp ce ea se ocupa de fetiță, răsfățând-o.
Cât trăiseră părinții, Valentina nu cunoscuse greutăți. Mama era acolo, copilul în siguranță. După facultate, predase două ani engleza la o școală, apoi devenise traducătoare.
Dar în dragoste nu avusese noroc. Mama spusese că trebuia să aleagă un bărbat matEa oftă adânc și își dădu seama că, în ciuda tuturor greșelilor și a durerilor, dragostea pentru Ana și pentru Iro era singurul lucru care merita luptat pentru el.
