Oana sosește acasă la mama ei de Revelion. A vrut să le facă o surpriză, așa că nu a spus nimănui că vine. Femeia se apropie de casă și bate la ușă. În clipa următoare, îi sare în întâmpinare surioara ei cea mică, Ilinca! Ziua trece pe nesimțite. Cât timp ea și sora taie legumele pentru salată, mama pregătește mâncarea preferată a Oanei friptură la cuptor cu cartofi și smântână.
Simțeam eu că ai să vii, zice mama. Dar credeam că nu vei fi singură. De la Ionel n-ai mai vorbit cu nimeni?
Nu, mamă, răspunde Oana și dă din mână.
Dintr-o dată telefonul Oanei sună. Se uită pe ecran și rămâne fără suflare…
Of, iubesc Revelionul și totodată îl urăsc. Toate rapoartele, calculele, verificările… În sfârșit, mâine e ultima zi după aceea sunt liberă două săptămâni. Ce obosită m-am simțit luna asta, oftează Oana.
E seara acasă, stă la laptop și pune la punct raportul anual.
Șeful i-a spus că, dacă mâine comisia nu găsește greșeli, e liberă până pe 12 ianuarie. Se chinuie să termine totul perfect; tare i-ar prinde bine odihna și îmbrățișările mamei și ale Ilincăi.
Mâine trebuie să apuce să treacă pe la magazine, n-a cumpărat încă nimic pentru mama. Ilincăi i-a luat deja un telefon nou, de mult.
Iar seara deja pleacă biletele de tren erau luate de la începutul lunii, că nu se știe niciodată.
Dacă nu mă lasă șeful, le dau înapoi, s-a gândit atunci când a cumpărat locul de jos, la cușetă.
Noaptea aceea, Oanei îi visează ceva ciudat: întâlnește în pădure o fetiță de vreo cinci-șase ani, singură-singurică.
Fetița, pe un butuc, răsfoia o carte. Oana întreabă:
Te-ai pierdut? Unde-s părinții tăi?
Fetița răspunde liniștită:
Nu, nu m-am pierdut. Doar că n-am fost încă găsită. Dar tu să nu ratezi norocul care te așteaptă diseară. Scoală-te repede! Trebuie să depui raportul acela!
Oana se trezește brusc, ca trezită de o alarmă. Se uită la ceas:
Vai de mine, era să dorm prea mult! Exact azi nu-mi permit, la ora nouă e ultima verificare și raportul e gata, fericită că a reușit.
Sare în picioare, visul se evaporă.
În 15 minute e gata, aplică ultimul fard pe obraz.
Cafeaua e hotărâtă să o bea la birou. Își ia haina și o pornește sprintenă spre stație.
Noroc că serviciul e la cinci stații depărtare de bloc și găsește lejer loc liber în autobuz.
Oana se așază, privește în jur și… vede în față exact fetița din vis! Fetița îi face cu ochiul, dar cineva o îmbrâncește. Oana se uită urât la băiatul cu rucsacul pe jumătate dat pe umăr, apoi când privește înainte din nou… fetița a dispărut.
Ce ciudat, vis sau oboseală? murmură Oana.
Ajunsă la birou, găsește pe toată lumea prezentă. Intra rapid în vârtejul agitației. Slavă Domnului, raportul trece fără nicio observație, șeful îi face semn cu degetul mare și o cheamă după zece minute la el.
Dacă am promis, am promis: ești liberă! Și pentru hărnicie, ia și o primă, o felicită șeful și îi dă un plic. La mulți ani!
La mulți ani și dumneavoastră, domnule Vasile! Mulțumesc din suflet!
Oana cumpără din primă pentru mama o broboadă superbă, iar Ilincăi o bluză colorată. Mai ia dulciuri, friptură, puțin vin spumant. La șapte și jumătate, gâfâind, intră în vagon și, neatentă, nu vede rucsacul de lângă compartiment; alunecă peste el și cade de-a latul coridorului.
Oanei îi vine să plângă.
Dar imediat simte două brațe grijulii care o ridică.
Să mă iertați, e vina mea, nu am apucat să bag rucsacul în compartiment… se justifică un tânăr cu un zâmbet cald.
Lăsați, nu-i nimic grav Oana roșește brusc.
Se dovedește că merg împreună în același compartiment. Oana aruncă o privire: tânărul este înalt, chipeș.
Îi vine în minte ce spunea fata din vis: să nu rateze norocul de seară.
Să fie el? N-aș refuza o așa soartă…
El îi pune bagajul pe raft, o invită să stea.
Fac cunoștință. El se numește Andrei, merge și el spre orașul Oanei, în delegație de-o zi. Are o întâlnire importantă.
Am de dus noaptea pe tren, mâine înapoi, poate apuc înainte de Anul Nou să fiu acasă. Dar tu?
Eu merg la mama și soră. Nu ne-am mai văzut, am luat acum ceva concediu de sărbători.
Soț ai? Prieten?
Nu, nimic, zâmbește Oana. N-am întâlnit încă pe cineva cu care să-mi doresc să trec în Noul An… Și tu?
Nici eu, sunt la fel. Și eu caut pe cineva cu care să vreau să rămân.
Sunt norocul tău, așa mi-a spus fetița!, era să-i scape Oanei, dar se rușină de gând.
Când vă înroșiți, vă aprindeți obrajii ca niște mere și vă faceți și mai frumoasă, remarcă Andrei cu sinceritate.
Oana zâmbește stânjenită:
Mereu pățesc asta în momente stânjenitoare…
Hai la ceai, mama mi-a dat plăcintă cu mere, să servim împreună, propune băiatul.
În compartiment intră o doamnă cu un băiețel de șase ani Viorica Petrescu îl duce pe nepot la mama lui, că ea lucrează în alt oraș și i-a fost dor de copil.
Toți patru beau ceai, mănâncă plăcintă și biscuiți făcuți de Viorica.
Apoi tinerii ies în coridor trenul trece printr-o gară mare, luminată festiv. Privesc orașul împodobit.
Pot să-ți cer numărul, Oana, dacă nu te superi…
Nu mă supăr
Și când te întorci?
Pe 10 plec înapoi…
Vai, înseamnă că stai mult. Dar să știi, mi-e așa de bine să vorbesc cu tine… parcă ne știm de o viață.
Și mie mi-e ușor lângă tine. Probabil așa e la drum: deschizi sufletul și apoi fiecare își vede de drum.
Poate ai dreptate… Să ne culcăm?
Oana zâmbește și dă din cap.
Dimineață, trenul ajunge la zece. Oana n-a spus nimic acasă e surpriza ei.
Știa unde sunt cheile de rezervă, dacă nu e nimeni acasă.
Ea și Andrei se despart la taxiuri, își fac urări de bine.
Îți doresc și ție să întâlnești pe cineva pentru totdeauna, spune Andrei.
Oanei i-a plăcut mult de Andrei, dar nu s-ar băga niciodată pe capul cuiva, deși ar fi vrut să-l invite să rămână.
Își alungă gândul, își potrivește bagajele și e gata să-și revadă mama și sora.
Oana sosește acasă la mama ei și la Ilinca de Revelion. A vrut să le facă o surpriză, nu a spus nimănui că vine. Se apropie de casă, zâmbește, bate la ușă. În clipa următoare, ușa se deschide și Ilinca sare fericită la gâtul ei!
Ziua se scurge rapid în agitație și gătit. Cât timp feliază salata, mama pregătește pentru Oana friptura preferată la cuptor.
Simțeam eu că vii, azi-dimineață am cumpărat două cutii cu ouă. Sincer, m-am gândit că poate nu vii singură. După Ionel, nu ai mai stat cu nimeni…
Nu, mamă și hai să nu discutăm despre asta
Dintr-o dată îi sună telefonul. Oana se uită și face ochii mari.
Andrei… Inima Oanei bate tare.
Salut! Ai ajuns acasă?
De fapt, nu… De-aia te sun. Mă gândeam… n-am pe nimeni aici, în afară de tine, nu mă inviți și pe mine la Revelion?
Oana râde radios:
Ei, ce-i cu dumneata, tinere? Stai așa că întreb gazda. Mamă, avem un vizitator, nu te superi? E delegat aici, nu are unde merge.
Doamne feri! Ne va ține și companie!
Ai auzit? Notează adresa! îi zice Oana, zâmbind complice mamei.
Fetița din vis a avut dreptate și a trezit-o la timp Oana a predat raportul la fix și în acea seară și-a întâlnit norocul…
