Cosmina a ajuns la mama ei pentru Revelion. A vrut să le facă o surpriză, așa că nu a spus nimănui că vine. Femeia s-a apropiat de blocul vechi, cu geamuri mirosind a iarnă și a zaț de cafea, și a ciocănit ușor la ușă. În clipa următoare, din spatele ușii a țâșnit sora ei mai mică, Dorina, chiuind ca o pasăre. Ziua s-a topit ca laptele cald pe sobă. Ele două au mărunțit legume pentru salate, iar mama pregătea felul preferat al Cosminei: cotlet la cuptor cu smântână și cașcaval.
Oarecum știam eu că vei veni, a zis mama, clătinând lingura pe deasupra cratiței. Am visat aseară o fetiță cu căruță roșie. Da credeam că n-o să fii singură. Tot de când cu Mihai nu te-ai mai văzut cu nimeni?
Nu, mamă, lasă, hai să nu vorbim acum despre asta, a dat Cosmina din mână.
Dintr-o dată i-a sunat telefonul. Cosmina s-a uitat la ecran aproape a leșinat de uimire.
*
Doamne, iubesc Anul Nou și totodată nu!, își spunea Cosmina, privind la fișierul excel ce nu se mai termina. Mai e un singur raport, o ultimă verificare și apoi, gata, două săptămâni de libertate. O luna decembrie ca o tornadă, îi venea să adoarmă pe tastatură.
Șeful i-a spus clar: dacă mâine comisia nu găsește greșeli, până pe 12 ianuarie e liberă. S-a străduit cât a putut, visând la sărbători liniștite cu mama și Dorina. Trebuia să fugă și la piață, să-i ia ceva mamei cadou pentru soră, cumpărase deja din timp un telefon nou-nouț.
Seara mergea cu trenul spre Huși bilet luat încă de la începutul lunii, norocul nu bate de două ori la geam.
Dacă nu mă lasă șeful, îl vând, a zis ea atunci și a ales locul de jos, la cușetă.
*
Noaptea, Cosmina a visat un vis neverosimil: mergea printr-o pădure cu aburi verzi și umbroși și dă de o fetiță de vreo șase ani, singură pe un butuc, frunzărind o carte groasă.
Tu te-ai rătăcit? Unde-s părinții tăi? a întrebat Cosmina.
Dar fetița i-a răspuns cu o voce ciudată:
Nu m-am rătăcit, doar că încă nu m-am găsit. Dar tu trezește-te, nu-ți dormi norocul, că diseară ți-l întâlnești. Hai, repede, raportul te așteaptă!
Cosmina s-a trezit brusc, cu inima bătând nebunește și s-a uitat la ceas:
Vai de mine! Era să adorm! Nu pot să-mi permit asta azi, tocmai azi, când la ora nouă fix e ultima verificare, iar raportul e gata până la virgulă.
S-a aruncat din pat și s-a mișcat alene printre oglinzi, doar cincisprezece minute de freamăt până și-a întins rimelul și și-a potrivit eșarfa.
Cafeaua a decis s-o bea la birou. Cu geaca groasă pe umeri, a gonit pe scări și s-a strecurat spre stația de autobuz. Era norocoasă că serviciul era la doar cinci opriri și că a găsit loc liber pe scaun.
S-a așezat, a început să privească oamenii și brusc, ce să vezi? În fața ei chiar fetița din vis! Aceeași privire străvezie. Fetița i-a făcut cu ochiul și, în același moment, cineva a îmbrâncit-o ușor. Cosmina a aruncat o privire aspră băiatului care ținea tot rucsacul lângă urechea cuiva.
Când s-a uitat la loc, fetița dispăruse deja.
O fi oboseala Un vis ciudat, o închipuire de-a mea, și-a spus.
Când a ajuns la birou, era deja vânzoleală. Cosmina s-a aruncat în vârtejul muncii până la prânz. Slavă cerului, raportul l-a predat fără cea mai mică problemă. Șeful, domnul Ilie Dumitrescu, i-a făcut cu ochiul și i-a înmânat un plic gros.
Felicitări, Cosmina! Sărbători fericite și să te răsfeți sănătoasă.
Să trăiți, domnule Ilie! Vă mulțumesc!
Cu prima, a cumpărat mamei o batică superbă, iar pentru Dorina, o bluză cu flori brodate. A luat cozonac de la cofetăria din centru, un vin spumant rose, și la șapte și jumătate se îmbrâncea deja printre vagoane.
Din grabă, nu a observat un rucsac sprijinit lângă cușeta ei și s-a împiedicat de el, lungindu-se pe coridor ca o turtă pe masă.
Cosmina era gata să plângă.
Dar cineva cu mâini calde și puternice a ridicat-o ușor de pe jos.
O, să mă iertați, eu sunt vinovat, n-am avut timp să bag rucsacul la cușetă…
Avea o voce moale, cu zâmbet lăuntric.
Nu-i nimic, nu m-am lovit tare, s-a rușinat Cosmina.
*
Au descoperit apoi că vor călători împreună, în același compartiment. Bărbatul era înalt, cu ochii ca nucile coapte. îl chema Adrian, venise la Huși pentru o întâlnire importantă și trebuia să revină repede la București, fiindcă nu voia să rateze noaptea de Revelion.
Da dumneavoastră unde mergeți? Să nu fie cu supărare, doar întreb.
La mama și la Dorina, le duc sărbători de drag. Nu ne-am mai văzut de mult Mi-au dat puțină vacanță.
Dar nu vă așteaptă nimeni? Soț, iubit? a râs Adrian.
Nimeni. Nici nu am găsit încă pe cineva lângă care să simt că e Anul Nou cu adevărat. Dar dumneavoastră?
Nici eu! Trec și eu la rubrica singuratici. Poate anul ăsta norocul bate la ușă.
Cosmina a râs cu gândul la fetița din vis: Poate chiar el e, norocul meu cu ochi căprui.
Adrian i-a pus bagajul sub banchetă și i-a oferit locul. Au început să vorbească ca doi călători vechi. La scurt timp, a intrat în compartiment o femeie în vârstă, tanti Vera, cu nepotul ei Matei. Mergeau și ei spre Vaslui, la fiica ei o întâlnire de sărbători.
Toți au împărțit ceaiul fierbinte, plăcinta cu mere pregătită de mama lui Adrian, și cozonacul adus de tanti Vera.
Pe la o stație mare, luminile din oraș sclipeau feeric, trenul zbârnâia pe sine ca într-o poveste.
Nu te superi dacă schimbăm numerele? a întrebat Adrian, bâjbâind telefonul ca pe firul unei vieți noi.
Deloc i-a răspuns Cosmina.
Și când te întorci?
Zece ianuarie
Oho! Rămâi să trăiești cu ai tăi. Îmi place, să știi că îmi vine ușor să vorbesc cu tine. Parcă te știu dintotdeauna.
Poate și eu la fel dar așa-i cu drumurile astea, te deschizi, apoi fiecare pleacă în alt tren.
Poate, cine știe Hai, că-i târziu, să dormim!
Cosmina a închis ochii și a zâmbit.
Dimineața, la ora zece, trenul a ajuns în gara orașului. Cosmina nu spusese nimic nimănui acasă, voia să-i surprindă. Cheile de rezervă erau la locul lor, în ghiveciul cu mușcate.
Cosmina și Adrian au coborât împreună, au împărțit un taxi, iar la despărțire, Adrian i-a urat să aibă parte de bucurii și un om drag în noaptea noului an. Ea i-a întors urarea.
Fata s-a gândit la el, i-a plăcut, dar nu era genul care să se agațe de oameni. I-ar fi spus Rămâi, să fim împreună de Revelion, însă și-a alungat gândul ca pe o vrabie care dă buzna la fereastră.
Și s-a pregătit să-și întâlnească mama și sora…
*
Cosmina a ajuns la ușa apartamentului, cu obrajii roșii, a bătut de două ori și i-a zâmbit larg lui Dorina când a dat buzna, încântată!
Toată ziua a fost ca o plutire printre farfurii cu salată boeuf, bezele și râsete. Mama a scos cotletele rumenite din cuptor.
Simțeam eu că vii, ieri am luat două tăvi de ouă, nu una. Am zis că poate nu vii singură. Tot te izolezi după Mihai, dragă?
Nu, mămico, lasă, nu mai vorbim acum despre asta
Când, de nicăieri, i-a sunat telefonul.
Cosmina a tresărit. Pe ecran: Adrian.
Salut! Ai reușit să ajungi acasă? a întrebat ea.
Ei, nu chiar Mai să zic că nu m-am întors la București. Am rămas pe-aici, și nu cunosc pe nimeni în orașul ăsta, decât pe tine. Mă primești la o masă de Revelion?
Cosmina a izbucnit în râs:
Stai să întreb patroana casei. Mamă, îl putem invita pe un prieten să petreacă cu noi? E venit cu treburi și nu mai găsește bilet spre Capitală.
Ba bine că nu, să nu ne lăsăm doar între fete! Zice-i să vină!
Ai auzit, Adi? Notează adresa, te așteptăm!
Fetița din vis a avut dreptate. A trezit-o la timp, să predea raportul; și seara aceea avea să fie diferită, pentru că norocul chiar poate să-ți bată la ușă când, parcă, nici nu-l mai aștepți.
