Olguța petrece toată ziua pregătindu-se pentru Revelion: face curat, gătește, aranjează masa. Este primul ei Revelion pe care nu-l sărbătorește alături de părinți, ci cu bărbatul pe care îl iubește.
De trei luni stă cu Vasile în apartamentul lui din Chișinău. El e cu 15 ani mai mare decât ea, a mai fost căsătorit, plătește pensie alimentară și, din când în când, se cinstește cu un pahar… Dar toate astea nu contează când iubești. Nici nu înțelege nimeni ce a găsit Olguța la el: nu-i deloc frumos, ba mai degrabă e urâțel, are un caracter dificil, este zgârcit cât cuprinde, și niciodată nu are bani. Iar dacă are, îi ține numai pentru el. Și totuși, în acest bărbat Olguța s-a îndrăgostit.
Trei luni la rând, Olguța a sperat că Vasile o va aprecia pentru cât e de gospodină și liniștită. Că va dori să o ia de nevastă. Chiar așa îi tot spunea: Trebuie să mai stăm împreună, să văd ce fel de gospodină ești. Să nu pățesc ca la fostă-mea. Ce fel era această fostă, Olguța nu știael nu povestea niciodată nimic clar. Așa că Olguța se străduiește în fiecare zi, cu gândul să arate cele mai bune calități: nu face scandal când el vine beat, gătește, spală, face curățenie, cumpără din banii ei toate cele necesare (să nu creadă Vasile că vrea să-l stoarcă de bani). Și pentru masa de Revelion tot din banii ei a cumpărat, ba i-a luat și un telefon nou cadou.
În timp ce Olguța se agită cu ultimele pregătiri, Vasile își face și el planuri: bea cu prietenii. Vine acasă veselit și o anunță că de Revelion vin prietenii lui. Tovarăși de-ai lui, necunoscuți pentru Olguța. Ea termină masamai rămâne o oră până la miezul nopții. Toată buna ei dispoziție se duce pe apa sâmbetei, dar nu se ceartăcă nu vrea să fie ca fosta.
Cu jumătate de oră înainte de Anul Nou, în apartament dă buzna o gașcă de bărbați și femei, toți bine aghezmuiți. Vasile se înveselește și mai tare, îi pune la masă și petrecerea continuă. Olguța nu e prezentată nimănui, și toți o ignoră vorbesc și fac glume între ei. Când Olguța amintește că peste două minute e miezul nopții și ar trebui umplute paharele cu șampanie, o femeie, cu glas împleticit, întreabă:
Da cine-i asta?
Vecina de pat! răspunde râzând Vasile, iar restul încep să râdă cu poftă, făcând glume pe seama Olguței.
Îi mănâncă bucatele, apoi în timpul bătăilor ceasului de la miezul nopții, râd de naivitatea ei, îl laudă pe Vasile ce șmecher a fost că și-a găsit bucătăreasă și menajeră gratis. Nici măcar atunci Vasile nu sare în apărarea Olguțeiba din contra, râde împreună cu ei, mâncând din ce a gătit ea și batjocorind-o.
Olguța iese încet din cameră, își strânge lucrurile și, fără să spună un cuvânt, pleacă la părinți. Niciodată nu a avut un Revelion atât de trist. Mama îi spune același lucru ca mereu: Ți-am zis eu!, iar tata răsuflă ușurat. Plângând toate supărările, Olguța își dă jos ochelarii roz de pe ochi.
După o săptămână, când Vasile rămâne fără bani, sună la ușa Olguței și, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, o întreabă:
Auzi, de ce ai plecat? Te-ai supărat sau ce? și, văzând că nu vrea să se împace, schimbă tonul: Da fain mai stai tu la mama și la tata, iar eu n-am ce mânca, în frigider a murit și șoarecele! Te porți exact ca fosta!
Nesimțirea lui o lasă mută. Se gândise de multe ori ce i-ar spune, dar acum nu știe ce să răspundă. Singurul lucru pe care îl face e să trântească ușa în fața lui, după ce îl trimite fără menajamente…
Așa, o dată cu Anul Nou, pentru Olguța începe o viață nouă.
